2017 a fost anul remanierilor, protestelor în stradă, scandalurilor în Parlament, dar și al marilor promisiuni. Primarii s-au bucurat că le vor fi finanțate proiectele și că pot mări salariile cât pot, iar locuitorii că vor avea asfalt sau canalizare și că va scădea impozitul pe salariu sau va crește punctul de pensie.

După ce Euforia și-a încheiat numărul, Rațiunea a început să analizeze beneficiile și neajunsurile. Noutățile din Legea salarizării unitare, Codul fiscal, Codul de procedură penală nu mulțumesc prea multă lume. Poate și pentru că schimbările sunt mai profunde decât și-ar fi dorit românii.

Euro devine tot mai puternic, leul, tot mai slab, indicele ROBOR va continua să crească, așijderea ratele creditelor luate pentru achiziționare de locuințe sau bunuri de consum, agenții economici vor face concedieri (unii au făcut deja!) din cauza Ordonanței 79, care prevede pedeapsa cu închisoarea pentru evaziune fiscală.

E vorba despre cei care nu au plătit, nici nu aveau intenția să plătească contribuțiile datorate statului pentru susținerea fondurilor de sănătate, pensii, șomaj, educație. România este un stat social, așadar trebuie să aplice principiul solidarității și să producă echitate. Or, unii antreprenori nu doresc să fie solidari și egali cu semenii lor decât în planul beneficiilor, nu și al obligațiilor.

Va scădea impozitul pe salariu în cazul românilor cu venituri mici, însă dacă își vor pierde locul de muncă nu va mai conta mărimea impozitului. Diminuarea impozitelor și dispariția unor locuri de muncă va afecta nu doar bugetul familiilor, ci și pe cel al comunităților.

Un buget mai mic va însemna mai puțini bani pentru centrele after school, întreținerea școlilor, repararea drumurilor etc. O altă povară pentru primăriile rurale va fi cofinanțarea proiectelor selectate în programele guvernamentale sau europene. 2018 va fi anul decontării măsurilor decise de Guvern și, în mod cert, nu va fi deloc liniștit.