Intoarcerea exilatilor

S-au antors, dar numai pentru foarte scurt timp. Sunt mereu pe fuga. Pentru ei, timpul are alte virtuti. Alearga dupa oferte de teren si apartamente, cauta meseriasi pentru renovarea nu stiu carui imobil, platesc datoriile la stat, ai asediaza pe stomatologi, asi viziteaza rudele/prietenii din mers, explica profesorilor ca si anul viitor le vor lasa copiii an grija etc. N-au timp de suete. A trecut vremea an care se-ntorceau pentru a-si etala autoturismele anchiriate si amantii occidentali bosorogi. S-au antors pentru a investi bani, dar si pentru ca sunt ravasiti, multi dintre ei, de dor. Chiar asa: s-au antors exilatii, cei pe care toate guvernarile i-au determinat sa plece aiurea, an lumea larga, pentru ca n-au mai suportat, mizeria, coruptia, saracia, birocratia. Unii dintre ei au aproape douazeci de ani de exil si este evident ca au o alta mentalitate. Cei mai multi lucreaza an constructii, sunt bone sau capsunari. Nu lipsesc nici cei care si-au anfiripat afaceri sau lucreaza an sistemul medical, de asistenta sociala sau an domeniul cultural. Pretuiesc munca si valorile democratiei. Tocmai de aceea n-au priceput, imediat ce-au pus iar piciorul pe pamant romanesc, o mie si una de lucruri. De ce, Dumnezeu, antreaba ei, gropile fac anca legea pe strazile patriei? De ce sunt inundatiile privite ca o fatalitate? De ce nu poti gasi o amarata rovinieta, dupa ce parcurgi sase sute de kilometri, dar neomilitianul te amendeaza din cauza asta? De ce-i tot realegem pe aceiasi primari care gestioneaza fericit doar coruptia gastilor lor de prieteni? De ce platim taxe si impozite aberante, pentru servicii de care nimeni nu beneficiaza? De ce le trantesc, diplomatic, functionarii usa an nas, obligandu-i sa le ofere mita pentru eliberarea unei nevinovate adeverinte? De ce sta alesul roman cu fundul an scaun si gura lipita de ceasca, vorbind an dodii cu el, antrebandu-l cine l-a pus sa revina an Romania, daca nu-i place atmosfera? De ce sunt multe produse si servicii mai scumpe decat an Occident? De ce nu le oferim tinerilor o sansa pentru a hotara pentru Romania si continuam sa acordam credit brontozaurilor, gigistilor si smenarilor? De ce ne-am acomodat cu infernul si ne rugam sa ne fereasca Dumnezeu de mai rau? De ce nu lasam libere fraiele revolutiei morale care clocoteste an noi, pentru ca numai o Romanie sucita la o suta optzeci de grade mai poate fi considerata normala?… Cu antrebari de genul acesta ne-au asaltat cei peste patru milioane de exilati. Sunt antrebari pe care, uneori, noi, cei ramasi aici, acomodati cu infernul de acasa, blazati, ne-am plictisit sa le mai formulam. Poate ca antr-o zi vom reusi sa privim totul cu ochiul proaspat al exilatului care ne spune ca tinem sub pres mizeria romaneasca. Deocamdata, ca niste aiuriti esteticieni ai absurdului, am descoperit doar ca (si) mizeria nationala are splendoarea ei si supravietuim admirandu-i grotescul. Aratam ca o natiune evadata din teatrul lui Eugane Ionesco.Scris de Ion Fercu