În chip firesc, după examenele care au loc în această perioadă, urmează o alta, când tinerii se hotărăsc pe ce drum vor să meargă în viață, alegându-și o formă de studii de după liceu, una cât mai aproape de calitățile, de dotarea lor. Cei care au însușiri artistice, sensibilitate, imaginație, expresivitate, se vor îndrepta spre învățământul superior de artă, dar, optând pentru această cale, deloc ușoară, ei ar trebui să fie înarmați (da, ăsta e cuvântul, fiindcă un artist e mereu în luptă cu el însuși, cu propriile limite, și de abia apoi cu cerințele pieții de artă, cu presiunea concurenței etc.) cu o sumă de cunoștințe utile, practice. Mai precis, cu niște învățăminte la care ar fi bine să fie atenți, să reflecteze pe marginea lor.

Totdeauna mă gândesc intens la emoțiile prin care trec adolescenții în această importantă etapă a vieții lor, deși au trecut mulți ani de când le-am încercat eu însămi. Sigur, am mai trecut peste astfel de stări și când băieții mei au avut examene. Ei s-au îndreptat însă spre alte zone decât cele artistice, vrând, probabil, să fie foarte diferiți de părinții lor. Mă rog, alegerea le-a aparținut în întregime, nu i-am influențat cu nimic. Dar, chiar dacă nu au studii de specialitate (cel mic a făcut, totuși, un liceu de artă), sunt sensibili la frumos, au bun-gust, o minimă și necesară ierarhie de valori, sunt sociabili, comunicativi.

În fine, să mă întorc însă la acele sfaturi de care ar avea nevoie neaparat un tânăr aspirant la o carieră artistică. Tot citind multe și mărunte, trecând de la o revistă de cultură la alta (ceea ce fac aproape în fiecare zi), am găsit un astfel de ghid, să-i zicem, gândit de un arhitect și artist vizual, pentru orientarea tinerilor care își doresc să reușească într-o profesie creativă. Personalitatea la care mă refer este Iosif Király, care, având și multă experiență didactică, e foarte credibil în ipostaza de sfătuitor. Și ce spune domnia sa? Că trebuie lucrat tot timpul, nu numai în școală, ci și în afara ei, fără a aștepta numaidecât vreo „idee genială”, ceva nemaivăzut. Pentru că e aproape imposibil să mai vorbești despre originalitate absolută în epoca postmodernă.

Îi îndeamnă apoi pe tineri să se facă foarte vizibili, să arate ceea ce lucrează la cât mai multă lume, să-și promoveze lucrările pe rețelele de socializare, să-și caute susținători, eventuali sponsori pentru încercările lor, pentru proiecte, expoziții. Le spune cât de necesar este exercițiul permanent al comunicării, crearea de conexiuni, tenacitatea, participarea la concursuri pentru obținerea unor burse și rezidențe aristice, cum nu trebuie să se culce pe-o ureche, crezând că știu destule, ci să se informeze continuu, să-și cultive spiritul, citind cărți, reviste de specialitate, literatură, vizitând expoziții, văzând spectacole, filme, călătorind (am mai pus și ceva sfaturi de la mine), căutându-și modele, repere etc. ce ar mai fi bine să facă ? Să fie activi, deschiși la minte, săritori, să ajute și pe alții, implicându-se ca voluntari în cadrul diverselor manifestări artistice, să fie sinceri și corecți. Să se bucure de succes, când acesta vine, fără să se lase îmbătați de el, și să nu fie slabi, să nu abdice de la credințele, de la drumul lor când sunt ținta celor degrabă vărsători de „găleți cu lături”.

Am să închei cu sfatul (dar, mai întâi să precizez că unele dintre cele de mai sus sunt perfect valabile și pentru profesiile neartistice) care mi-a plăcut cel mai mult, rezonând pe deplin cu el, pentru că este foarte important în lumea asta coruptă și maculată: „Fiți onești și curați, faceți doar lucruri în care credeți, pe care simțiți cu adevărat că trebuie să le faceți și nu doar pentru că sunt la modă sau că v-ar putea aduce un profit și vizibilitate imediate. Mențineți-vă în armonie cu propria conștiință”. Ce vorbe mari, conștiință, armonie ! Cine mai ține cont de ele în graba asta nebună a existenței noastre? Puțini, desigur, și tocmai de asta mi se par atât de însemnate învățăturile artistului pedagog amintit.