Se fura pe rupte. La lumina zilei, în crucea noptii, în buricul urbei, în coasta sediilor politistilor si alesilor neamului… Lingvisti elevati, deveniti specialisti în semantica, hotii interpreteaza fenomenul ca fiind haiducie de criza. Este vorba despre clasica si naturala, zic ei, haiducie, de redistribuirea averilor în folosul celor care n-au. Vorbim, desigur, despre aventurile haiducului amarât, nu despre haiduciile de criza ale politicienilor… În preajma sarbatorilor pascale, aceasta revendicare întru echitabila redistribuire – care este, în fond, o chestiune banala de economie politica, o problema stiintifica, vreau sa zic – va lua proportii, asa ca luati masuri…
Data fiind rata scazuta a somajului în profesia de haiduc de criza în aceasta perioada, normal ca nu veti pleca de acasa în acest weekend pascal. Veti ramâne la domiciliu, ca sa va paziti bruma de avere, pentru ca hotul îsi va biciui acum foarte mult elanul. Firesc, veti întocmi o strategie pascala de aparare a habitatului personal, veti repartiza sarcini precise pentru fiecare membru de familie. În cazul în care sunteti o familie normala, adica locuiti cu soacra, pe aceasta nu trebuie s-o înarmati suplimentar; Dumnezeu a harazit-o cu vorba-melita. Scrieti simplu, pe usa apartamentului sau pe poarta, „Locuim împreuna cu soacra” (soacrele!!!?), si veti vedea ca rata tentativelor de furt va fi mai mica. Ati vazut Dennis, pericol public, filmul acela grozav în care un pusti pune la cale tot felul de capcane si ghidusii pentru a-si bate joc de hoti si a-i pune pe fuga? Asa trebuie sa va educati pruncii. Clasic, daca nu va e cu suparare, sotia se va alia cu polonicul, în vreme ce sotul se va înfrati cu o bâta sau cu o puscatoare ciorogârlista. Veti avea un weekend pascal pe cinste, cu multa adrenalina. Pe rând, un membru al familiei nu va pune geana peste geana, adica va face de garda. si la slujba de Sfânta Înviere veti merge pe rând, dupa un grafic bine elaborat, în regim de stafeta.. Au trecut vremurile în care puteati asista la toata slujba. Locuiti în România. A, sa nu uit: în România exista si politisti, politisti comunitari, jandarmi si alte inventii de acest gen care ar trebui sa asigure amarâta noastra securitate pe care o platim din greu din amarâtele noastre venituri. Dar nu mizati prea mult pe protectia acestora. Procedati ca mine, firesc: nu mizati de loc!
Daca toata strategia de aparare a redutei numita habitat personal va da gres, n-aveti încotro si veti apela la armia politisto-jandarmereasca, pentru banala constatare a hold-up-ului pascal. Veti avea o mare surpriza: veti fi etichetati ca vinovati principali ai atacului haiducilor! O sa aveti parte si de un proces-verbal-scris în care se va nota ca nu aveti încuietori de ultima generatie, ca, desi ieri a aparut pe piata un sistem mai sofisticat de alarmare, dumneavoastra continuati, ca niste retrograzi ce sunteti, sa credeti în eficienta celui instalat acum câteva luni! Soacra va fi acuzata ca si-a epuizat limbutia în disputa cu ginerele, în loc sa-si pastreze vorba mieroasa pe relatia cu haiducii, copiii vor fi pusi la colt întrucât n-ar fi fost suficient de inventivi în autoaparare, polonicul sotiei, strâmbat de-atâtea lovituri va fi considerat, si el, depasit ca arma de lupta etc. Daca, în final, scapati doar cu o amenda, doar numai cu o banala amenda, pentru neglijenta de a va fi lasat lasa jefuiti, sa ziceti mersi. si tot mersi sa ziceti daca, în cele din urma, politistul sau jandarmul o sa va strige, din usa, peste umar: „Daca aflati ceva despre hoti, sa ne anuntati!” Aveti o mare responsabilitate: sa-i depistati pe hoti. Daca nu se bucura de protectia celor care ar trebui sa-i pedepseasca pe haiduci, s-ar putea sa obtineti si ceva satisfactie din asta! A, sa nu uit nici asta: daca va calca haiducii de criza, sa nu aveti proasta inspiratie sa încercati a depune vreo cerere scrisa la sediul politistilor. Un amic de-al meu a îndraznit ceva în sensul acesta si abia dupa argumente care au durat una ora si jumatate a reusit. Un politist i-a zis si cauza: „Ba, vrei sa ne înregistram din start cu AN?” AN este, la politisti, indicator de baza. Daca autorul ramâne necunoscut e jale pentru politist. Nu si pentru dumneavoastra, paraduitii. Ca, la urma-urmei, când ati sosit pe lume, nu stiati în ce tara v-a aruncat crudul destin?
