Un nou episod trist in cazul crimei din cartierul CFR
Mama fetitei violata si ucisa in cartierul CFR din Bacau se destainuie. Sleita de puteri, femeia nu-si poate stapâni lacrimile si se intreaba continuu de ce fata ei a trebuit sa moara in asa chinuri. Mai ales ca barbatul care a comis grozavia era prieten de familie. Fara bani, fara niciun ajutor, femeia isi striga acum durerea si disperarea. Oricine o poate ajuta i-ar putea aduce o farâma de liniste.
Cristina, fetita ucisa cu sânge rece, in chinuri groaznice, violata si ingropata in cartierul CFR, a urcat la Ceruri. A lasat in urma o mama chinuita, sfâsiata de durere, care nu-si mai gaseste linistea. “Aici dormea pe perna, lânga mine. Ii pieptanam parul in fiecare seara. Povesteam, râdeam impreuna. Nu mai pot de durere, nu mai pot sa manânc, sa dorm. Am vazut-o la morga si numai imaginea aceea o am in cap. Pe ea goala, asezata pe-o masa rece, fara chip”, ne-a spus Camelia Iravu, mama fetitei. Femeia simte ca pentru ea lumea s-a sfârsit. Nu mai are putere sa se ridice, ii plânge sufletul, nu mai stie incotro s-o ia. Si-a cautat fata toata noaptea, si-a facut mii de scenarii, a batut in pe la toate portile pâna-n ziua, dar nici prin cap nu i-a trecut ca micuta ei, ingerasul ei, e fara suflare, ingropata undeva in curtea unui criminal, pe care l-a omenit, l-a primit in casa, i-a dat de mâncare.
“Voiam s-o vad mireasa”
“Din ce spun vecinii ea era moarta de la 17.15. Pe la 18.00 l-am sunat sa-l intreb unde mi-e fata. Era nervos in glas. Ii mai dadea bicicleta lui sa se plimbe. Era de-al casei. Venea mereu la noi, mânca, ii dadeam de pomana dupa sotul mort. Nu am banuit nimic din ce avea in gând. Am crezut ca mi-au furat-o aurolacii, ca a calcat-o trenul, dar niciodata, ca e moarta, violata si ingropata. Am trezit oamenii si la 3 noaptea. Am batut pe la porti, eram disperata. Iar ea era deja un metru sub pamânt. A murit si fara lumânare …Macar de-o lasa in viata. Era sufletul meu, o iubeau toti. A avut mititica o cumpana. Voiam s-o cresc fericita, s-o vad mireasa…”, ne-a marturisit femeia, distrusa. A iubit-o cel mai mult pe Cristina. Era rodul dragostei dintre ea si sotul pe care l-a pierdut anul trecut, din cauza unei boli incurabile. Mai are o fata acasa, dar dintr-o alta casnicie, si un fiu, al sotului. Dar Cristina era sufletul ei. O pieptana in fiecare seara, dormea cu ea in pat, era lumina ochilor ei.
“E peste puterile mele”
“Nu trebuia sa moara asa, continua printre lacrimi. In chinurile astea. Am vazut in ziar cum povesteau oamenii ca au vazut-o, cu capul zdrobit, cu o surubelnita in gât, indoita, pliata in doua. Va dati seama cât a fost de chinuita? Nu mai sunt om fara ea. Era sufletul meu.” Pentru ca avea incredere in Dorin Grozavu, barbatul de 34 de ani care i-a ucis fata, nu si-a inchipuit nicio clipa ca el va fi cel care i-o va lua de lânga ea. A aflat din ziar cum a fost chinuita copila si nu-si doreste decât ca si el sa treaca prin aceleasi chinuri groaznice. Acum Dorin Grozavu a fost inchis si aruncat dupa gratii. A primit mandat de arestare pentru 29 de zile si risca cel putin 25 de ani de inchisoare fiind acuzat de omor calificat deosebit de grav. Dar Camelia Iravu nici nu poate reactiona. “Spunea nonsalant ca e treaba lui cum mi-a omorât-o. Vreau viata lui si fetita mea inapoi. Nu am bani, nu am pe nimeni sa ma ajute. Nu eram pregatita pentru asa ceva. E peste puterile mele. Nu mai pot. Nu stiu ce sa mai fac”, a declarat stins, in final, inecata de lacrimi. Fara bani, fara niciun ajutor, femeia isi striga durerea. Durerea unei mame sfâsiata, disperata, indoliata, fara speranta. Oricine o poate ajuta i-ar putea aduce o farâma de liniste in sufletul pustiit de pierderea celei mai dragi fiinte, pe care nici macar nu o poate inmormânta.
Roxana Neagu
