In aceasta perioada, unitatile de invatamânt din judet sunt asaltate de copiii bacauanilor care au muncit in strainatate. Multi dintre acestia au revenit in bancile scolilor de acasa, pentru a-si continua studiile.
Au venit insotiti si de parinti, intorsi si ei definitiv in tara. Au lasat Occidentul si au ales sa invete in limba lor, chiar daca le va fi foarte greu. Insa, nu vor sa recunoasca asta, sunt increzatori si spera ca vor trece cu bine aceasta etapa din viata lor. Predomina dosarele elevilor întorsi din Italia, dar sunt si tineri veniti din tari precum Spania, Germania, Grecia sau Belgia.
In aceste zile, la Inspectoratul Scolar Judetean (ISJ) Bacau si in unitatile de invatamânt din intreg judetul se prezinta copiii stranierilor, bacauani care au luat, la un moment dat, calea strainatatii, in speranta ca le va fi mai bine. Au stat peste hotare ani de zile, dar criza economica le-a schimbat, in acest an, radical planurile. Asa se face ca, in multe scoli si colegii din Bacau, s-au inscris dosare noi ale celor care au ales sa-si continue studiile acasa.
„Pâna acum, sunt in jur de 120 de dosare. Dar, numarul variaza, pentru ca, zilnic, primim cereri noi. Sunt elevi care provin din SUA, din Belgia, Spania, Germania, Italia, pe care ii repartizam in functie de locurile din scoli si licee.”
prof. Doina Marinov, inspector scolar ISJ Bacau
Adaptarea si reintegrarea lor in sistemul de invatamânt este un proces de durata, deoarece multi dintre elevi nu au urmat nici macar un an de studiu in limba româna, spun profesorii.
Unitati de invatamânt cu aflux mare de inscrieri a acestor elevi sunt Scoala „Mihail Sadoveanu” Bacau, Scoala „Ghita Mocanu” Onesti, Scoala „Constantin Platon” si Scoala „Nicolae Iorga”, ambele tot din Bacau, iar ca licee, primele locuri sunt ocupate de Colegiul „Henri Coanda”, Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”, Colegiul Economic „Ion Ghica”, Colegiul Tehnic „Dumitru Mangeron”, toate din municipiul Bacau.
Povesti de la „Pedagogic”
La Colegiul National Pedagogic „Stefan cel Mare” Bacau invata, din acest an scolar, cinci copii ale stranierilor. „Ei au, in prezent, statut de observator. Sunt prezenti la ore, dar nu primesc note. Asta, insa, nu impiedica cu nimic procesul educativ. Dosarele lor sunt trimise la Ministerul Educatiei pentru avizare si echivalare de studii. Când le revine dosarul, completat cu studiile din tara unde au invatat, vor avea acelasi regim ca si ceilalti elevi”, a explicat prof. Daniela Bejan, directorul colegiului.
Vicentiu Ghenta este in clasa a III-a B din colegiu. De la 2 ani, a stat cu parintii in Italia. S-au intors in tara pe la mijlocul lunii august.
„Am fost si in Roma, si in Verona. Vicentiu a fost si la cresa, si la gradinita, apoi clasa I si a II-a. Acolo e diferit sistemul de invatat. In primul rând, nu ne cere nimic pentru manuale, ci maximum 10 euro, pentru auxiliare. In schimb, aici e mai multa precizie pe carte si scris. Am ales Colegiul Pedagogic, pentru ca si eu am fost eleva aici.”
Adriana Ghenta, mama lui Vicentiu
Tot aici, l-am intâlnit si pe Ricardo George Hristo Buhoci, un pusti simpatic, revenit acum, doar cu mama, din Germania.
„Povestea mea e mai lunga. De la 3 ani, am plecat din tara, mai intâi in Grecia, unde am facut gradinita. Clasele primare, pâna la a III-a, le-am facut aici, in Pedagogic, apoi am plecat iar cu parintii, dar in Germania. Am repetat clasa a IV-a, mi-au inghetat anul, pentru ca nu stiam limba. Acum, am revenit.
Trebuia sa fiu in clasa a VII-a, dar sunt intr-a VI-a B, tocmai pentru ca am repetat un an. In Germania, am stat la 200 de kilometri de Berlin, in orasul Wernigerode. Sper sa ma reacomodez aici. Si, cel mai mult, mi-as dori sa ma opresc aici”, ne-a spus Ricardo, râzând, inconstient poate de tot ce il asteapta.
„Mie imi este mai usor. Am stat doar un an in Italia, la Roma. Dar, nu m-am acomodat. Acolo, nu se invata mai nimic. De exemplu, chimia si fizica se fac abia la liceu”, ne-a declarat si Celestina Adelina Sociu, acum in clasa a VIII-a B. A incercat strainatatea, a plecat cu ai ei, tatal i s-a intors, mama va pleca din nou. Mai are un frate, de 18 ani, care a ramas si el acasa. Si Mario Stoian se poate lauda ca recuperarea va fi mai usoara.
„La mine, e simplu de tot. Sunt increzator si voi invinge”, ne-a precizat sigur de el. Acum, este in clasa a V-a A, in acelasi colegiu. A fost un an in Milano, dar pentru o operatie la picior. „Nu mi-a placut deloc acolo. In primul rând, se statea la scoala mult mai mult. De dimineata pâna dupa-amiaza la 16.00, cu pauza de o ora, pentru masa. Apoi, cu o invatatoare faceam orele, cu alta se lucra dupa ore. Se schimbau intre ele. M-am adaptat repede, dar voiam sa ma intorc aici”, a mai adaugat. E invingatorul de la a V-a A, de care toti colegii vorbesc.
Cel mai greu, recunoaste, este pentru Laura Angela Forcos. Este din comuna Lespezi, de lânga Bacau, acum intr-a XII-a F, la Stiintele Naturii. A stat in Italia 4 ani, ultimul an de gimnaziu si inca trei de liceu. A locuit in Florenta, cu parintii si inca doua surori, mai mici. S-au intors cu totii acasa, pentru ca nu mai era de lucru.
„Primul an a fost mai greu, pâna am invatat limba italiana. Apoi, au fost examenele, ca sa intru la liceu. Acolo, liceul este de cinci ani, materia nu este asa de condensata ca aici. Am invatat la Socio-umane, si doar sociologie, psihologie, pedagogie si antropologie. Acum, am mult de recuperat. Mai ales la limba româna, la matematica, fizica si chimie, pentru ca am examenul de bacalaureat in fata. O sa fie greu, dar nu regret ca m-am intors.
Surorile mele sunt intr-a IX-a, la Economic, cea mai mare, si, cea mica, in clasa I, la Scoala din Lespezi”, a povestit Laura. Niciunul nu vrea sa recunoasca faptul ca ii este greu, vorbesc simplu, cu indiferenta, parca.
O iau de la zero
La Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” sunt noua „stranieri”. Din Grecia, Spania, insa, cei mai multi din Italia. Catalin Puscalarga are 17 ani, e din comuna Ungureni, face naveta zilnic, impreuna cu Ana Maria Stoleru, verisoara.
Amândoi au stat cu familia 10 ani, in Italia. In Torino. „Ne-am simtit ca acasa acolo, pentru ca erau multi români.” Catalin e acum in clasa a XI-a, la specializarea proiectant CAD, iar Ana Maria, in a XII-a J, la designer mobila interioara. „Acolo, faceam foarte multa practica. Trei ore pe zi. Insa, a fost bine.
In clasa, aveam 12 români, 6 italieni si restul straini. Am avut colegi rusi, dar si din China sau Japonia”, a explicat Catalin. Le-a fost greu, la inceput, pâna au invatat limba, acum, au revenit, dar vacantele tot acolo si le vor petrece.
„E diferit, insa, sistemul de invatamânt. Eu, acolo, am facut optica medicala, la Institutul Luigi Lagrange. Mie mi-e foarte greu. Practic, o iau de la zero. Nu stiu nimic din literatura româna, desi, am invatat in domeniul sanitar, nu am facut deloc chimie, nici geografie nu stiu. Dar, sper sa recuperez totul pâna la bacalaureat”, ne-a declarat si Ana Maria.
„Cu toti acesti elevi, se va lucra mai intensiv. Mai ales cu cei din anii terminali. Trebuie sa recuperam cu ei toata materia, desi, inca mai au probleme de comunicare, exprimare si, mai ales, de intelegere.”
prof. Carmen Elena Popa, director CT „A.Saligny”
Si Alexandru Craciun, acum in clasa a XI-a D, la constructii, in acelasi liceu, a revenit din Torino, unde a stat 11 ani. E din Nicolae Balcescu, sat Valea Seaca, face naveta si inca nu stie cum ii va fi. „Abia am venit. Nici nu stiu daca imi pare bine. Nu simt inca o diferenta atât de mare, pentru ca, acolo, tot o scoala tehnica am urmat”, ne-a spus sec. Ionut Ovidiu Manolache, dintr-a IX-a D, este acum la profilul mecanica auto. A stat in Roma, doar in clasa a VIII-a.
„Mama m-a vrut lânga ea. Dar, nu m-am acomodat. A fost decizia mea sa ma intorc. Acum, stau cu bunica, iar pe mama o voi vedea in vacante. E mai bine acasa. Italienii erau, pentru mine, mult prea rigizi, prea stricti, prea cu multe reguli”, ne-a zis si el, timid, cu privirea in pamânt. Anumite gesturi ale mâinii, dar si emotia din glas ii tradau durerea despartirii de parinti, chiar daca nu a vrut sa recunoasca, când a fost intrebat. In clasa XII-a I, a ajuns si Delia Burca.
Aceeasi problema, ca si colega Ana Maria: clasa a XII-a, Bacalaureatul, diferenta de discipline de la scoala si, cel mai grav, problemele cu limba româna. E la design vestimentar, desi in Italia, in Arezzo, unde a stat 12 ani, inca de la vârsta gradinitei, se pregatea sa devina invatatoare. „Mi-am dorit sa ajung la Liceul Pedagogic, dar nu mai erau locuri. Oricum, voi face o postliceala de asistent medical generalist si poate o sa ma intorc in Italia, dar pe puterile mele.
Acum, prioritatea mea este sa recuperez timpul pierdut, sa pot sa ma realizez aici”, ne-a marturisit. Cel mai greu ne-a vorbit Laurentiu Bofan, acum de 14 ani, in clasa a IX-a, la Mecanica. A stat 9 ani in Italia cu parintii, in Civitavecchia. Abia se descurca cu limba româna, intelege foarte bine, dar se exprima foarte greu. Le-a spus si parintilor asta, dat a primit un raspuns sec: „Avem incredere in tine.” Iar, el trebuie sa le dovedeasca, zilnic, ca va razbi. Numai el stie cum.
„Italienii” de la „Platon”
Scoala Gimnaziala „Constantin Platon” are acceptate deja cinci astfel de dosare, iar inca unul este in curs de definitivare de acte. Patru dintre elevi sunt in clasele I – IV (unul intr-a III-a si trei in clasa a IV-a), iar al cincilea este in clasa a VII-a. Toti sunt din Italia.
„Avem si doi frati. Unul e fata, cea de a VII-a, si baiatul e intr-a IV-a. Sunt copii buni, foarte ascultatori”, ne-a declarat prof. Manuela Neculcea, director adjunct. Doi copii sunt in clasa a IV-a C si stau in aceeasi banca.
„Adaptarea lor e mai grea. Au venit cu multe lacune, inteleg mai greu, citesc greu. Unul dintre ei e nascut in Italia. Nu am pretentia sa stie limba româna foarte bine. Dar, ne descurcam”, a explicat invatatoarea Mariana Simion. Sara e in a IV-a A. Si fata s-a nascut in Italia, dar invatatoarea Paraschiva Blajut lucreaza intensiv cu ea sa recupereze ce a pierdut.
„Si in pauze vine si ma intreaba multe. Vrea sa invete, sa stie tot si se bucura ca a venit in România, in Bacau.” Clasa a III-a C e „veterana” in copiii stranierilor.
„Avem doi, de anul trecut, care deja s-au integrat in colectiv, si anul acesta a mai venit inca unul. Toti sunt din Italia. Ce ma bucura e ca parintii chiar se intereseaza de ei. Au facut eforturi, au revenit acasa, sunt hotarâti sa-si ajute copiii. Sunt elevi buni si foarte cuminti. Numai ca scriu de tipar, nu de mâna, ca asa se scrie acolo. Mai sunt scapari, dar le facem fata”, a precizat si inv. Oana Elena Tamas.
Povesti, drame, destine. Si o realitate: elevii stranierilor ni se intorc in bancile scolilor. E bine, e rau?
