@ Interviu cu dr. Mihaela Popescu, director al Directiei de Sanatate Publica
Nu mi-am inceput activitatea de director al DSP cu o serie de controale, ci cu vizite in spitale si cabinete medicale. Scopul a fost acela de a-mi cunoaste colaboratorii. N-am reusit sa vad toate cabinetele medicilor de familie, dar nu este timpul pierdut. Impresia de inceput a fost buna (cu o usoara ezitare in voce, n.r.). Exista o anumita disciplina in spitale. In decursul celor 7 sau 8 luni de cand sunt aici lucrurile au evoluat. Vizitele de la inceput s-au transformat ulterior in controale neanuntate. Desi a fost un an incercat, toata lumea a reusit sa faca fata situatiei.
„M-au impresionat colegii mei medici de familie”
La putin timp dupa investirea in functie am intrat in focul inundatiilor. Eu cred ca situatia a fost bine gestionata, dovada ca nu am avut evenimente de necontrolat, cum ar fi epidemiile. Rezultatul bun nu mi se datoreazadoar mie, ci tuturor colegilor, medici si asistenti din judet. Acest lucru l-am spus si cand s-au decernat la Comanesti cele 16 titluri de cetatean de onoare al orasului. Pe diploma este trecut numele meu, dar o merita intregul corp medical care a muncit la inundatii. Cel mai mult m-a impresionat ce am vazut din elicopter, dezastrul lasat in urma de apa. Am fost impresionata de colegii mei medici de familie care si-au lasat cabinetele si au plecat sa acorde asistenta in zonele sinistrate. Unii dintre ei sunt bolnavi, dar si-au pus viata in pericol fara sa pregete. Un coleg, suferind de diabet, a lesinat cand a coborat din elicopter. O jumatate de ora i s-a acordat asistenta medicala, iar dupa ce si-a revenit a muncit toata ziua printre sinistrati. Seara nu a mai vrut sa urce in elicoptere si a luat-o prin padure. A ajuns pe la ora 23.00 la spitalul din Comanesti, dupa ce a coborat cam 10 kilometri prin padure.
Cum o nenorocire nu vine niciodata singura, dupa inundatii ne-a lovit rujeola. Am avut totusi noroc pana acum. Spre deosebire de alte judete, nu s-a inregistrat nici un deces la copii din cauza rujeolei. Desi am avut internati copii cu organismul tarat, peste care a mai venit si rujeola, medicii s-au descurcat bine. Situatia nu a scapat de sub control datorita compartimentului de epidemiologie din DSP.
„In 2006 sper sa punem prima caramida la Spitalul Municipal”
Cel mai important obiectiv al acestui an a fost Spitalul Municipal. Am incheiat prima etapa: studiul de fezabilitate va fi facut de o firma din Bucuresti. Am dat drumul la bani, 9,8 miliarde lei. Urmeaza la inceputul lui 2006 etapa de proiectare si, speram ca in luna iunie sa punem prima caramida. Prin infiintarea acestui nou spital va fi redusa presiunea asupra Spitalului Judetean de Urgenta. Vom lua si personal, si paturi din sectia de ortopedie. Apoi, se vor crea noi sectii, care nu sunt in Spitalul Judetean si pe care nu am avea cum sa le cream in vechiul spital caci nu este loc. Vom avea sectii noi si absolut necesare: hematologie, alergologie, chirurgie toracica.
„Sistemul sanitar are multe lipsuri”
Sunt destule lipsuri in sectorul sanatatii. In medicina primara, specialitatea din care vin si eu, lipsurile tin de dotarea cabinetelor. Prin 2000, medicii au primit un buget de practica si fiecare a incercat sa se gospodareasca din acesti bani. Au cumparat minimum de instrumentar, de aparatura. Nu au reusit toti sa cumpere electrocardiografe. Poate o trusa de mica chirurgie, un sterilizator au reusit, dar mai mult nu. Ar fi de preferat ca aceste cabinete de medicina primara sa fie mai bine dotate, astfel incat medicilor sa le vina mai usor sa puna un diagnostic si sa prescrie un tratament. Ar reusi mai bine sa trateze pacientii in cabinet si sa trimita spre spitale doar cazurile care ii depasesc. In spitale trebuie sa facem doar medicina de varf.
„Subfinantarea este boala spitalelor”
Spitalele bacauane sufera de o subfinantare. Si aici e nevoie de alocarea unorsume de bani pentru infrastructura, aparatura, conditii hoteliere. Spitalul Municipal va avea saloane numai de doua paturi. Facand comparatie cu saloanele care exista acum… Cele mai mari probleme le are Spitalul Judetean. Prioritatea o constituie igienizarea. Sunt sectii care sufera foarte mult in aceasta privinta: pereti nezugraviti, cu tamplarie veche si deteriorata. Trebuie asigurate conditii hoteliere mai bune pentru pacienti si conditii optime de munca pentru cadrele medicale.
Lucrurile se misca, incet, in spitale. De curand s-a reusit reabilitarea sectiei de cobalto-terapie. Cea mai mare parte a banilor a venit de la Consiliul Judetean, dar si personalul a reusit sa atraga sponsorizari de 400 milioane lei. Este de apreciat acest lucru.
Imi propun pentru anul 2006 sa ne indreptam atentia spre serviciul de urgenta, spre Ambulanta. Nu corespunde nici pe departe normelor europene. Urmeaza medicina primara. Vom moderniza 11cabinete din judet printr-o colaborare cu o firma privata. Punctele nevralgice ale sistemului sunt Salvarea si spitalele.
Mentalitatea trebuie sa se schimbe
Ar trebui sa se schimbe si mentalitatea angajatilor. Ar trebui sa se gandeasca la faptul ca ca isi petrec mare parte din viata la serviciu si sa contribuie la schimbarea conditiilor de munca. Sa incetam a ne gandi doar la noi. Daca s-a facut un lucru bun, sa-l pastram. E nevoie de initiativa pe plan local, nu sa astepte sa li se dea mereu de undeva, sa vina cineva sa le rezolve problemele.
Si in relatia cu pacientii se impune o schimbare. Oamenii nu vin la medic de bine. Sunt bolnavi, sarmani, sensibili. Desi salariile angajatilor din spitale sunt mici, necazurile coplesesc, cred ca o vorba buna sau un comportament frumos nu costa nimic.
„Nu costa nimic sa fii mai bun cu celalalt”
Se spune ca se da spaga la medic. Eu as vrea ca totul sa vina din suflet. Am intalnit si cazuri de devotament total, dezinteresat. As vrea ca asta sa se extinda la toti. Nu costa nimic sa fii mai bun cu cel de alaturi.
Si de la pacienti astept mai mult respect fata de corpul medical. In ultima vreme, imaginea corpului medical este sifonata. Este si din vina lor, oarecum, dar nu e bine sa se generalizeze. Pacientii trebuie sa-i respecte pe cei care incearca sa le salveze viata. Sunt momente cand medicii sunt mai nervosi, obositi. E nevoie doar de toleranta, de ambele parti. Scris de Doina MINCU
