Cu toții ne împărțim viața între serviciu, hobby-uri, casă, copii și alte cele. De cele mai multe ori ne plângem că nu avem timp pentru toate. Astăzi îl cunoaștem, mai bine, pe Dorin Chirilescu, un băcăuan care s-a remarcat prin faptul că a transmis pe rețelele de socializare, în direct, situația de pe șantierul centurii orașului. Dorin Chirilescu este un tânăr de 37 de ani, IT-ist la o companie privată, căsătorit de mai puțin de un an și, așa cum se consideră, „un simplu cetățean al municipiului Bacău”. Activitățile lui Chirilescu sunt mult mai interesante și de aceea ne-am propus să-i adresăm câteva întrebări.
-În ultima perioadă ai fost foarte activ în societatea civilă și te-ai remarcat prin transmisiile live pe o rețea de socializare de pe șantierul șoselei de centură.
-Transmisiunile live le fac de mai multă vreme. De câțiva ani. Mie mi se pare un act firesc, care ar trebui făcut de toată lumea, de cei care sunt interesați ca societatea noastră, comunitatea noastră să evolueze. Nu avem altă șansă de a evolua decât de a ne informa, de a fi informați foarte bine și în mod obiectiv direct de la sursă, neprelucrat, și de a lua măsuri, dacă acestea se impun. Aceasta este părerea mea. Eu văd o activitate firească de a transmite pe internet, chiar și printr-un format simplu, și mă refer aici la o poză, ce se întâmplă într-un anumit sector. Dacă percepția este pozitivă sau negativă, depinde de fiecare. Eu am încercat să fiu cât mai obiectiv.
-Ar trebui să îndemnăm oamenii să facă așa ceva?
-Sigur că da. Cred că spiritul civic în Bacău este în creștere. Chiar făceam o comparație într-o emisiune la care am fost de curând invitat, cu anii 2013-2014. Rețele de socializare erau și atunci, dar lumea nu prea posta subiecte legate de comunitate. Am fost câțiva care am reușit să dăm startul acestei tendințe, să-i spun așa, și am început să transmitem informații necenzurate pe rețelele de socializare. Astfel lași la latitudinea celui care digeră informația să stabilească dacă este un efect pozitiv sau negativ, ori dacă informația care a ajuns la el este cea corectă.
-Ai pomenit de cenzură. Cine face acest lucru?
-Cred că există un fel de cenzură care depinde și de orientarea și de interesele politice sau de grup. Există cenzură și nu trebuie să ne ascundem după deget. Fake-news-ul este un fenomen care derivă din acest tip de cenzură. Direcționăm o anumită opinie pe un canal, folosind anumite instrumente, mai puțin ortodoxe, și efectul este negativ. Nu informăm corect cetățenii. În aceste condiții m-am decis să folosesc acest instrument, Facebook, pentru a transmite live imaginile așa cum sunt.
-Ceea ce faci este un hobby sau altceva?
-Eu o consider o datorie, care a plecat de la un hobby, și sincer cred că ceea ce fac și ceea ce facem, pentru că nu sunt singurul care procedează în acest mod, va contribui într-un final la modernizarea societății în care trăim. Îmi doresc să beneficiez de aceleași condiții de trai de care au parte cetățenii dintr-un orășel din Germania, Austria sau în alte țări occidentale. Cred că se poate. Iată, fie că au vrut sau nu, băcăuanii au fost nevoiți să plece din țară spre zone mult mai civilizate pentru a-și îmbunătăți nivelul de trai, au intrat în zone bine dezvoltate și acum pot face comparații. Cred că exigențele au crescut și trebuie să crească în continuare. Existând aceste exigențe, vom putea pune presiune pe cei care ne conduc. Presiunea asta nu trebuie privită ca pe ceva negativ. Pur și simplu trebuie să cerem mai mult ca să primim mai mult. Trebuie să știm ce să cerem. O societate sănătoasă, după părerea mea, este o societate foarte bine informată.
-Practic, reprezinți societatea civilă. Putem spune acest lucru?
-Nu aș vrea să spun acest lucru pentru că am determina animozități din partea unor factori din spațiul public. Nu mă consider un reprezentant. Mă consider o parte integrantă a acestei societăți, care întreprinde niște activități în folosul ei.
-Ai făcut parte din lumea politică?
-Am făcut politică la nivel de tineret. Am fost implicat într-un partid politic, dar cred că au trecut prea mulți ani de atunci ca să pot să spun despre mine că sunt un om politic. Activez în societatea civilă de peste șase ani. Mi-am dedicat timpul, sănătatea, banii mei pentru că nu primesc nicio finanțare de la nimeni, să reușesc să fac o schimbare în bine. Nu cred că putem discuta despre o activitate politică.
-De ce ai renunțat la politică?
-Pentru că în acel moment nu m-am mai regăsit cu zona în care am crezut că pot determina o schimbare. Atunci am trecut pe plan secund acest aspect și am trecut pe plan artistic, mai exact pe zona muzicală. Mi s-a părut o zonă de relaxare și, poate, un proiect care poate aduce un alt tip de muzică orașului Bacău.
-Atunci să vorbim despre muzică. De când această pasiune și ce proiecte ai dezvoltat pe acest segment?
-Nu pot să spun că sunt un profesionist. Sunt un amator în ceea ce privește activitatea muzicală, în schimb îmi place foarte mult să cânt la chitară. Cânt la acest instrument de la 14 ani. Am văzut la un englez care a venit într-un schimb de experiență în România, care cânta foarte frumos și mi-a plăcut. Am învățat singur să cânt la chitară. A fost foarte greu, dar ambiția îți dă putere să treci peste foarte multe obstacole în viață. Prin anul 2013 am reușit să-mi împlinesc o parte din visele pe care le am, să fac parte dintr-o formație, care la momentul respectiv se numea Secția Rock. Cântam coveruri de soft rock, plăcut, piese de la GNR, Holograf, Direcția 5, am cântat chiar și Phil Collins. Evoluția noastră a fost remarcată mai mult în pub-uri, dar am cântat și pe scenă, am cântat la un marathon organizat la Măgura… am avut multe reprezentații.
-Ce s-a întâmplat cu trupa?
-O parte din membrii trupei au trebuit să plece la studii, alții să se ocupe mai mult de activitatea profesională, condiții în care am fost nevoiți să luăm o pauză. Cam mare. De la sfârșitul lui 2014. Dar iată că, în ultima perioadă, am ținut legătura cu foștii membri și există premise de a readuce în discuții acest proiect.
-Păstrând linia artistică, am înțeles că de curând ai compus o piesă.
-Așa este. De fapt eu am mai multe piese compuse, mai exact, șapte. Îmi place să scriu și să compun. Este o pasiune. Pot spune că piesa este dedicată soției mele, că tot sunt proaspăt căsătorit…
-Când te-ai căsătorit?
-Anul trecut, chiar după evenimentele de la 10 august. Pe 18 august, după ce am venit de la proteste și am inhalat gaze și am rămas cu o răgușeală care mă chinuie și în ziua de azi. Am o soție frumoasă, înțelegătoare, ceea ce este o componentă foarte importantă având în vedere extra-activitățile pe care le întreprind. Cred că momentul inspirațional a fost să-i fac o piesă. Este o dedicație specială, un moment… să spun așa, real, dar aș păstra, oarecum, un element de surpriză. De aceea acum nu voi destăinui numele piesei.
-Când va fi gata piesa?
-Îmi doresc ca în următoarea lună să reușesc să înregistrez melodia într-un studio, într-o primă fază fiind vorba de o versiunea unplugged, o variantă mai soft. Voi vorbi și cu băieții din trupă, să vedem dacă reușim să o transpunem pe toate instrumentele.
-Dar despre celelalte piese ce ne poți spune?
-Celelalte piese sunt stil soft-rock, cu versuri în limba română, care surprind momente din viața mea sau interacțiuni cu diverse persoane. Să spun altfel, sunt emoții transpuse în versuri, și apoi în muzică.
-Sunt șapte piese. Te gândești la un album?
-De ce nu? Dacă vor prinde și lumea va da un feedback pozitiv, că piesele sunt plăcute, de ce nu? Mi-ar plăcea să fac acest lucru și trebuie să recunosc că este unul dintre visele mele, să scot un album.
-Ai un job care te consumă. Ești foarte activ în societatea civilă. Mai ai timp de muzică?
-Stau foarte prost cu timpul. Din acest punct de vedere ar trebui să mă plâng. Cu toate acestea, mai găsesc uneori resurse să pun mâna pe chitară. Seara când ajung acasă. Este și un mod de relaxare. Alții probabil ascultă muzică. Mie îmi place să pun mâna pe chitară și să simt coardele cum vibrează. Notele muzicale îți hrănesc sufletul într-un anumit mod.
-Este un mix interesant între muzică, job, societate civilă… Cum simți aceste lucruri împreună?
-Eu cred că de asta ne numim indivizi. Fiecare dintre noi avem particularități care se orientează spre anumite domenii. Pentru mine muzica a fost refugiul. Asta și datorită faptului că părinții mei mi-au dat o educație bine conturată în jurul principiilor civice (mama a fost profesor de sport și antrenor de volei, iar tatăl este antreprenor în domeniul electro-tehnică – n.r.). Educația pe care am primit-o a orbitat în jurul unor principii sănătoase legate spațiul civic și am considerat că e o datorie.
-Revenind la muzica ta. Ai spus că ai adoptat un stil soft, pozitiv. Te-ai gândit să aduci în ea ceva de genul protest?
-Dar am făcut acest lucru. Dacă vă uitați pe pagina mea de Facebook veți vedea două clipuri legate de evenimente, de subiecte civice, unul dintre ele având peste 30.000 de vizualizări, fiind legat de OUG 13. Sunt cântece pe care le-am făcut dintr-o suflare. Am pus mâna pe chitară și totul, parcă, a venit de la sine. Inspirația a venit… Este un mod fantastic în care creierul lucrează. Creierul uman este o mașinărie incredibilă.
-Aș vrea să ne întoarcem la activitățile civice, subiect care cred că îi interesează pe băcăuani.
-Activitățile pe care le-am întreprins au și rezultate. Hai să vorbim de proiectul cu Poșta Română, despre care nu știu mulți băcăuani. Este un proiect care îmi aparține. Am reușit să conving Primăria Bacău să implementeze proiectul prin care băcăuanii își pot plăti taxele și impozitele la poșta informatizată. Este un lucru foarte important și din păcate constat că lumea nu știe. Acesta este un exemplu de implicare cu final, cu rezultat. Eu cred în puterea exemplului. Eu cred că băcăuanii dacă văd că există deznodământuri pozitive, pot să facă la rândul lor demersurile respective. Pentru că dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să fim acolo, la firul ierbii cum se spune. Trebuie să determinăm ceva. Și atunci trebuie să luăm atitudine și să ne implicăm. Am văzut o problemă, mă gândesc dacă pot aduce o rezolvare, iar dacă pot, o pun pe hârtie și încep să comunic cu autoritățile. Important este să purtăm un dialog și să fim constructivi.
-Ți s-a întâmplat să fii întâmpinat cu reticență?
-Am un exemplu din Consiliul Local Bacău când am fost cu propunerea parcărilor, cu rezolvarea a 500 de locuri de parcare pe care am putea real să le eliberăm de pe străzile municpiului Bacău. Din nefericire am fost luat peste picior din unii membri ai Executivului. În timp ce vorbeam mi se aruncau cuvinte ca să mă încurce. E regretabil ce s-a întâmplat. Pentru că un cetățean ca mine, ca mulți alții, își rupe din timp pentru a face un proiect, pentru a merge în teren, să facă poze, pentru a studia, pentru a formula un text care să fie plauzibil și coerent, pentru că nu pot să merg în Consilul Local cu niște prostii. Merg acolo cu un plan bine conturat, pe care mi-l asum și care este în interesul cetățeanului. Nu m-am dus acolo pentru Chirilescu Dorin. M-am dus pentru a elibera 500 de locuri de parcare, de care ar trebui să beneficieze băcăuanii. Cred că avem multe de învățat din aceste experiențe. Și noi ca societate civilă dar și administrația locală.
-Ce va urma?
-Spun foarte sincer. Îmi place foarte mult muntele. Îmi place să mă plimb. Nu prea mai am ocazia. Pierd foarte mult timp stând pe străzi, mergând în consiliu ș.a.m.d. Îmi place foarte mult muzica și aș vrea să mă dedic acestui proiect de care v-am povestit. Tind spre o societate normală, care să-mi ofere condiții astfel încât să nu fie nevoie ca oameni cum e Chirilescu sau cum sunt alții să trebuiască să vină mereu și să arate cu degetul că ceva nu e în regulă. Aceasta este direcția mea.
