Mereu surprinzătoarea Tatiana Șoldeanu – speaker, coach și Teacher Maxwell Leadership Certified Team, dar și administrator al grupului „Inspiring to find your voice” – a plecat să-l vadă și să-l audă la el acasă pe liderul spiritual al tibetanilor, actualul Dalai Lama. Pasionată de cunoașterea profundă, dar și de frumosul exprimat artistic, băcăuanca Tatiana Șoldeanu a călătorit pentru aceasta tocmai în nordul Indiei. O călătorie similară ea însăși cu o aventură spirituală. A avut șansa să stea în apropierea marelui lider budist două zile la rând, unde a ajuns și cu o acreditare de presă oferită de ziarul Deșteptarea. „Întâlnirea cu Dalai Lama – spune Tatiana Șoldeanu – a fost una care mi-a luat inima în căușul palmelor”. Am încercat să aflu chiar de la ea ce a simțit în acele momente, într-o discuție care a durat două ore, dar care a mai avut nevoie de zile întregi de studiu pentru a mă apropia și eu cât de cât de semnificația unei astfel de experiențe.
Ai ajuns, deci, tocmai în partea indiană a Tibetului, la Dalai Lama…
Am aflat de o astfel de călătorie de la cineva care fusese acolo de mai multe ori. Intenția mea era să merg în Ladakh India, unde sunt mănăstiri tibetane de peste o mie de ani. Ideea era să stau două săptămâni, în meditații, și să particip la slujbele lor numite puja. Intenția inițială s-a transformat, în cele din urmă, în acceptarea propunerii de a merge la Dharamshala, în nordul Indiei, în Himalaya, să ascultăm învățăturile lui Dalai Lama, într-un grup de 30 de persoane. Dharamshala este capitala Tibetului în exil, locul în care Dalai Lama s-a refugiat în 1959, urmat de 100.000 de tibetani, după invadarea Tibetului de armata chineză, în 1950. Acum Dalai Lama are 87 de ani.
Cine este Dalai Lama?
Actualul Dalai Lama, al 14-lea în succesiune, pe numele său Tenzin Gyatso, este cel mai popular dintre toți Dalai Lama. Este considerat un Buddha viu, încarnarea lui Avalokitesvara Bodhisattva al Compasiunii. Dalai Lama („ocean de înțelepciune”) este considerat de ramura tibetană a budismului drept reîncarnarea unui lung șir de bodhisattva ai compasiunii, oameni care au atins cel mai înalt rang posibil al existenței în filosofia budistă, dar care au renunțat la Nirvana pentru a-i lumina pe oamenii de rând.
Deși el spune „Sunt doar un simplu călugăr”, are un doctorat în filosofia budistă, a studiat cinci materii principale (artă și cultură tibetană, sanscrită, medicină și filosofie budistă) și cinci secundare (poezie, muzică și artă dramatică, astrologie, compoziție și frazeologie, respectiv sinonimie) și este laureat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1989.
Când a ajuns în Dharamshala a căutat să-și sprijine poporul refugiat și să conserve tradițiile și identitatea tibetană. Una dintre instituțiile care au această menire este Institutul Norbulingka. Am vizitat acest institut și am putut vedea cum sunt create obiectele tradiționale de meșterii tibetani.
Cum se ajunge la învățăturile marelui lider spiritual?
Învățăturile lui Dalai Lama sunt publice și se țin în templul Namgyal. În cazul nostru au fost două zile, pe 15 și 16 septembrie. Cele la care am participat eu au fost solicitate de o sangha (comunitate budista) din Asia de Sud-Est. Poate participa oricine la învățături, dacă se îndeplinesc anumite condiții de securitate. În primul rând ai nevoie de o legitimație, pe care o primești de la un birou acreditat, după ce ți se verifică datele pe care le completezi într-un formular special. Eu și un coleg din grup aveam acreditări de presă și asta a însemnat o verificare suplimentară a acreditarilor și, de asemenea, o legitimație specială, destinată presei, la un alt birou. Apoi se intră cu mască și cu verificarea bagajului personal prin camere cu senzori, precum și cu verificare corporală individuală. Nimeni nu are voie să intre cu telefon mobil în templu și doar cei cu legitimații de presă pot intra cu aparate foto. Eu și colegul meu am intrat pe o altă poartă și ni s-au verificat și aparatele foto. Am participat însă la învățături cu toți ceilalți.
Cum era în templul în care se dau astfel de învățături?
Templul e o clădire mare, cu parter, etaj și gradină. În încăperile acestui templu se regăsesc reprezentările lui Buddha sub formă de statui bogat ornamentate și o mulțime de obiecte de cult budiste, fiecare dintre ele cu o simbolistică accesibilă doar cunoscătorilor.
La etaj, Templul are și o terasă acoperită, pentru kora – o tradiție tibetană care constă în a merge de trei ori în sensul acelor de ceas în jurul unui loc sacru, în timp ce spui mantre. În timpul acestei practici meditative, tibetanii și nu numai pun în mișcare, tot în sensul acelor de ceas, roțile de rugăciune tibetane montate pe pereții exteriori ai templului.
În timpul învățăturilor, Dalai Lama stătea în zona centrală de la etaj, iar în toată încăperea era plin de participanți. În apropierea lui erau cei din sangha, care ceruseră învățăturile. Toți participanții stau pe salteluțe, cu picioarele încrucișate, dar te poți ridica și mișca. Toți sunt descălțați, ca în oricare mănăstire de acolo.
Pentru grupul nostru de români, organizatorii excursiei au rezervat, cu o zi înainte, un loc special pe traseul parcurs de Dalai Lama.
Am fost, în total, câteva mii de oameni. Participanții stăteau în sala principală și în celelalte săli, pe terasă, la etaj, la parter, dar și în curte. Încăperea în care stătea Dalai Lama avea ferestrele deschise. Acolo era și zona de presă oficială, de unde am putut face și eu poze. Participanții erau călugări și tibetani simpli, adulți, vârstnici, tineri și copii, indieni, alți asiatici, dar și mulți occidentali.
Peste tot erau ecrane tv, astfel încât toată lumea să-l poată vedea în timp real pe Dalai Lama. Învățăturile puteau fi ascultate în direct la mici aparate radio FM cu căști, pe care ți le achiziționai de la orice magazin din Dharamshala. Învățurile sunt traduse în direct în 16 limbi, fiecare cu frecvența proprie FM, afișată vizibil. Limba română nu se află printre cele 16 limbi. Dalai Lama vorbea în limba tibetană.
Apariția lui Dalai Lama este precedată de o procesiune care poartă anumite obiecte simbol. Doi călugări stau chiar lângă el și îl sprijină. Iar gărzile sunt îmbrăcate civil.
A remarcat grupul de români?
Evident! Chiar s-a uitat la afișele cu Romanian Group cu care marcasem noi zona în care stăteam. Dalai Lama are o prețuire pentru români, pentru că la învățături au fost de mai multe ori compatrioți de-ai noștri, iar unele grupuri chiar au avut întrevederi particulare cu el. A fost o mare bucurie să-l putem vedea oprindu-se să dea binecuvântări în grupul nostru.
Ce fac oamenii în timpul învățăturilor?
Stau pe salteluțele puse la dispoziție de administrația templului și ascultă învățăturile, în timp ce-l urmăresc pe Dalai Lama pe ecranele tv. Mulți își notează, pe carnețele sau direct pe cartea cu învățături, împărțită gratuit de voluntarii din templu. Toată lumea este servită, în acest timp, cu ceai fierbinte și turtițe tibetane. Călugării și voluntarii trec cu niște căldări pline cu turtițe prin mulțime și le împart la toți cei prezenți. Cam cum se dau la noi pomenile în biserică. Ceaiul este servit din ceainice mari, în cănile personale sau în pahare de unică folosință pe care le oferă organizatorii. Este un ceai tradițional tibetan, cu unt și sare, și merge perfect cu turtițele nesărate. Turtițele seamănă cu cele de la noi făcute pe plită, deosebit de bune. Ceaiul este fierbinte, la culoare precum cafeaua cu lapte și consistent la gust. Și Dalai Lama bea și mănâncă împreună cu toată asistența.
Așadar, acolo ai simțit că inima poate să ajungă în căușul palmelor?
Marele lider vine la templu cu mașina și începând de la intrare face un parcurs pe jos, printre cei prezenți. Toată lumea vrea să se afle cât mai aproape de acest traseu, pentru că el dă binecuvântări și pentru a fi cât mai aproape, să-l vadă. Dar și pentru că energia pe care o degajă este fantastică, se simte, este palpabilă. Pe Dalai Lama nici nu-i nevoie să-l vezi, îl simți de cum apare în templu. Eu am simțit că energia lui pur și simplu mi-a înmuiat inima. Și nu am fost singura care am simțit aceasta. Fiecare din colegii mei de grup au exprimat, de asemenea, emoția specială trăită la întâlnirea cu marele lider spiritual.
Mi-e greu să cred că toată lumea prezentă a putut recepta învățăturile lui Dalai Lama la nivelul la care el le-a prezentat. În cele două zile, spre exemplu, a făcut adesea corelații între filozofia budistă și fizica cuantică. Dar ceea ce cred că a primit toată audiența a fost transmisia energiei lui unice, emoția compasiunii, bucuria tonică răspândită de râsul lui fantastic și de glumele făcute în timpul discuțiilor la secțiunea de întrebări și răspunsuri.
Se spune că fiecare întâlnire cu un mare lider este transformatoare. Pentru mine, întâlnirea cu Dalai Lamă, a fost una care mi-a luat inima în căușul palmelor, plin de iubire, al întregului Univers.
Un loc în care nu există separare, există doar compasiune și o iubire infinită.
Cum dă Dalai Lama binecuvântarea?
Participanții (inclusiv noi, românii) aveam eșarfe albe de ceremonie, numite khata, care simbolizează puritatea și compasiunea pe care ei le prezintă lui Dalai Lama. La anumite persoane Dalai Lama se oprește special pentru binecuvântare. Omul ține eșarfa pe mâinile împreunate, iar el o ia și o pune după gâtul acestuia în timp ce-l binecuvântează. Chiar la grupul nostru, în prima zi, s-a oprit în dreptul unui coleg care avea ceva probleme de sănătate (o afecțiune la un picior) și stătea într-un scaun ceva mai în spate. Dalai Lama i-a simțit prezența, a venit spre el și i-a întins mâna. Eu cred că el simte când cineva are nevoie de binecuvântarea lui sau o merită. Tot în grupul nostru a mai dat niște binecuvântări și parcă a știut să aleagă chiar pe acele persoane care studiază de ceva ani sanscrita, budismul și au fost în Dharamshala de mai multe ori. În ultima zi, în grupul nostru s-a alăturat o doamnă din România care are o organizație ce ajută copiii tibetani. Avea cu ea un carnețel frumos, cu pix, pe care voia să-l dăruiască unei fetițe tibetane pe care nu o mai văzuse de doi ani. Nici nu stătea în primul rând, dar când a trecut, Dalai Lama a văzut carnețelul întins, l-a cerut, a scris acolo o binecuvântare, în tibetană, pentru toate ființele din lume, și s-a semnat. La final și-a pus pixul pe frunte ca binecuvântare și l-a înapoiat femeii. Un călugăr tibetan ne-a tradus apoi ce a scris Dalai Lama, după care a pus mâna dreaptă pe semnătura lui Dalai Lama și apoi pe fruntea sa, într-un gest de mare pietate. Carnețelul a ajuns, la final, cu acest autograf, la fetița căreia îi era destinat.
Ce detalii te-au impresionat în acel templu?
Faptul că toți copacii din locul respectiv au fost integrați în clădirea templului fără a fi tăiați. Un alt exemplu este felul în care arată la ei ofrandele de lumină. Cum ar fi, la noi, aprinderea lumânărilor, dar care la ei sunt recipiente speciale, metalice, de diverse mărimi, în care se toarnă o combinație cu unt topit care întreține arderea fitilului până la final. Toate sunt puse pe mese într-un spațiu special destinat. Aceasta este o ofrandă de lumină. Atunci când aprinzi lumânarea îți spui în gând și intenția spre care trimiți lumina. Așa am procedat și eu.
