Nu-mi pot ordona amintirile, toate vin ca un suvoi care a rupt zagazurile, când l-am cunoscut pentru prima data pe Dumitru Sechelariu?, au trecut anii, Sechelariu povesteste, pe Dumitru Sechelariu l-am vazut in holul Teatrului Bacovia, in 1989, la o avanpremiera, directorul adjunct de atunci al teatrului imi spunea ca este “omul care aduce bani”, n-am inteles atunci, aveam sa aflu mai târziu: Sechelariu era “capitalistul”, pe 22 decembrie l-am vazut in balconul de la fostul sediu al partidului, n-a zabovit prea mult, in oras au aparut primele TIR-uri cu sigla SELENA, le vedeai peste tot, cine-i omul asta?, se intrebau bacauanii, Sechelariu vorbeste, la ziar a venit o femeie care avea nevoie urgenta de un ajutor material, o problema cu un copil, nu mi-a venit in minte alt om, am deschis usa firmei Selena, i-am explicat, m-a privit, de ce ai venit la mine? Prin oras gasesti produse, bani nu are nimeni, indraznesc, cât?, am primit un telefon de la cetateanul in cauza, ne-a multumit, am uitat, prin 1994 m-a invitat la pescuit, n-am pescuit in viata mea, mi-a parut rau ca nu m-am dus, Sechelariu vorbeste, are planuri pentru 20 de ani, eu sunt harazit de la Dumnezeu sa constru-iesc, ne spune la o conferinta de presa, Bacaul era prea mic pentru el; si a construit, de la micul “capitalist” a ajuns in Top 300, orasul era ca o floare, Bacaul batuse pentru prima data Iasiul, va amintiti? Am scris un editorial la inaugurarea nocturnei de pe stadion, un stadion arhiplin: Sechelariu! Se-che-la-riu! atunci l-am iubit, mi-a dat un telefon, ziarul DESTEPTAREA este pentru mine o afacere, zice la prima intâlnire cu jurnalistii de la cotidianul baca-uanilor, voi stiti sa scrieti, voi sunteti profesionistii, eu sunt cititorul, Sechelariu vorbeste, curg ideile, se rostogolesc planuri, i-au dat lacrimile la prima cursa de pe pista de karting, isi iubea copiii ca pe lumina ochilor, la inaugurarea noului sediu al DESTEPTARII l-am anuntat ca este propus pentru Premiul de Excelenta al ziarului, sunt mii de bacauani care merita aceste premii, imi reproseaza, am stat la un pahar de sampanie, era unul din momentele rare când Sechelariu venea in redactie, ziarul devenise cel mai bun cotidian din Moldova, imi amintesc, Sechelariu vorbeste, alte planuri, Trustul Media DESTEPTAREA – ziar, radio, tv, o premiera pentru Bacau, era, amintiri, era iute, prea iute, rupea barierele când avea dreptate, nu conta: Iliescu, Hrebenciuc, Constantinescu, in Bacau el era presedinte, anii nu stau in loc, amintiri, se bucura ca un copil când se vorbea frumos de Bacau, a fost tare mândru când a finalizat prima etapa de refacere a fatadelor blocurilor din oras, am fost la audientele primarului Dumitru Sechelariu, de la opt dimineata pâna noaptea târziu, cum a fost?, era obosit, dar multumit, avea incredere in oameni, le lasa mâna libera, gândurile sa zboare, iubea orasul, bacauanii tineau la el, plecase de jos, ca multi dintre ei, marele lucru in viata este sa fii simplu, sunt mândru de ce am realizat, am nevoie de timp, dar timpul nu avea rabdare, eu merg cu Mercedes, de mâine si bacauanii vor avea autobuze Mercedes, le-a cumparat, m-a luat cu el la spital, atunci când sotia i-a adus pe lume inca un copil, n-am mai vazut un om atât de fericit, e fetita!, o femeie este mai curajoasa decât un soldat, amintiri, nu le pot ordona, sunt 18 ani, el a mers inainte, pe drumul ales, Sechelariu vorbeste, in campania electorala din 2004 l-am simtit trist, mi-a fost ciuda pe optimismul lui, n-a fost atent, devenise incomod si cineva a tradat, de ce?, el a stiut, era furios, de o furie optimista, peste patru ani… Ura este razbunarea lasului pentru ca este intimidat, imi mai zicea deunazi, visurile lui nu au murit si nu vor muri niciodata, orice prost poate spânzura pe cel mai destept din tara, sa nu fim tristi, Sechelariu vorbeste, memoria ordoneaza faptele, uitam, dar nu iertam, Sechelariu povesteste…, ma gândesc, ca si el, la tatal lui, Adio, capitane!
Gheorghe Baltatescu
