La Dospinești, un fermier cultivă, printre altele, și un soi de pepene vechi de 1.000 de ani, adus din Statele Unite. Pepenele american și-a păstrat rezistența la boli, secetă și clădură excesivă, în urma cultivării în câmpurile din Colorado, pline de fuziarioză – temuta boală care decimează culturile agricole, dar și de alte boli. La maturitate, gustul pepenilor capătă o tentă de busuioc.
De câțiva ani, băcăuanii s-au obișnuit să treacă prin tarlale pentru a-și cumpăra legume, direct de la producător. Astfel, rezolvă atât problema neîncrederii în marfa comerciantului din piață, de cele mai multe ori, procurată din surse din afara țării, dar și a prospețimii, totul fiind recoltat pe loc, direct din câmp, uneori chiar de clienți. Așa se întâmplă și în această vară, la Dospinești, pe DN2F care leagă Bacăul de Vaslui, locul unde Petrea Ghervase, un localnic al zonei, și-a amenajat, de câțiva ani, o fermă aproape fără cusur, întinsă pe câteva hectare bune. Pe suprafețele întinse, harnicul fermier produce cam de toate, de la roșii, ardei, vinete, cartofi sau brocoli, la nelipsiții pepeni, atât de apreciați de toată lumea. Din păcate, lucrează mai singur câmpurile pline de roade (și sutele de metri pătrați de sere), ajutat fiind de familie, alături de un singur consătean (restul fugind în străinătate, atrași de mirajul banilor) și, evident, de binecuvântatele utilaje agricole pe care a avut inspirația să și le procure de-a lungul timpului.
Karistan, pentru vârstnici, Romanza, pentru tineri
La tarlaua din Dospinești, ajung sute de trecători, aflați în drum spre Vaslui sau la întoarcerea spre casă, dar și rezidenți din Bacău (dată fiind distanța foarte mică față de oraș) ori din localitățile limitrofe. Fluxul de clienți s-a întețit mai ales în această perioadă când rege peste bunătățile de sezon este falnicul pepene. De la cel roșu, cu coaja verde sau tărcată, la cel galben, zemos sau parfumat. „Anul acesta, fiind secetă, producția este mai mică, dar gustul e de neegalat, mult mai intens. Avem în producție doi hibrizi, ceruți de clienți: unul cu miez moale, pentru vârstnici, și altul cu miez mai ferm, crocant, pe noi, cei mai tineri. Care mai avem dinți”, spune glumind fermierul din Dospinești. Astfel, pe trei hectare de teren, tronează, umflându-se în pepeni, hibridul Karistan, pepene verde semitimpuriu, și hibridul timpuriu Romanza, cu semințele mici și puține, miezul compact, zemos și dulce, iar coaja subțire. Hibrizii pot atinge dimeniuni impresionante, de până la 18 kilograme. Curios lucru, dar și pentru astfel de exemplare, s-au arătat mulți dintre clienții opriți întâmplător la marginea șoselei. La atragerea cumpărătorilor a contribuit și atitudinea fermierului care, deseori, îi invită pe trecători să încerce din ditamai pepenele sacrificat pentru degustare, spre încântarea copiilor, dar și a adulților care nu au renunțat la amintirile copilăriei. „Și pepenii galbeni sunt mai puțini, din cauza secetei, dar foarte dulci. Or, partea proastă este că nici nu poți să irigi, pentru că dacă i-ai dat apă, își pierde zahărul”, mai aflăm de la fermier.
Pepene sălbatic, „neumbat” la sămânță, de 1.000 de ani
Noutatea, pentru mulți, este un soi inedit de pepeni, adus tocmai de peste Ocean, de la americani, prin filiera italiană. Gospodarul din Dospinești l-a identificat după lungi căutări, pe internet, din dorința de a avea un soi de pepene care să fie rezistent la secetă și la căldurile ridicate. Inițial, a cumpărat un lot de 30 de semnințe, din soiuri diferite, pe care le-a sădit în pământul său, la final cel american dovedindu-se a fi, într-adevăr, cel mai potrivit intențiilor fermierului. „Nu este un hibrid, așa cum vedem la toată lumea, ci un soi. Se deosebește prin faptul că nu s-a «umblat» la sămânță, este nemodificat genetic, de 1.000 de ani. Sămânța se produce doar în Colorado, în terenurile infestate cu fuzarioză și cu alte boli, pentru a deveni din ce în ce mai rezistenți. Astfel, rezistă la secetă, la arsura solară”, explică Petrea Ghervase.
Trufanda cu parfum de … busuioc
Ineditul pepene este la început de recoltare, întrucât acesta se coace lent, având nevoie de o perioadă de cel puțin 90 de zile de maturare, altfel există riscul să nu poți recolta nimic valoros. Pe tarlaua de la Dospinești, doar un hectar este cultivat cu acest soi, întrucât se coace foarte repede și trebuie cules în cel mult două săptămâni. „E ca roșia țărănească: ai pus mâna pe ea, s-a și muiat. Nu are toleranță la transport, din acest motiv îl dau direct de pe bucată, de aici. De-asta cred că nici nu îl găsești prin piețe. Dacă l-ai scuturat de două ori, s-a și înmuiat miezul. Asta dovedește, pe undeva, că este un soi vechi, nemodificat genetic. La maturitate, capătă o tentă de busuioc. E drept că are coaja mai groasă, dar compensează prin miezul foarte savuros. Când desfaci un astfel de pepene, te inundă cu miresama sa inedită, ca atunci când desigilezi o sticluță cu parfum”, îmi dezvăluie fermierul. Interesant este că lumea, unii din curizitate, alții cunoscând, pesemne, soiul, face coadă la Dospinești, pentru a prinde trufandaua din tarla. Printre cei mai consecvenți clienți sunt preoții care cumpără și câte 20 de pepeni – busuioc, cel mai probabil, asociind parfumul de busuioc cu meseria. Acest soi de pepene îi asigură gospodarului o producție de 50 – 60 de tone la hectar, mai mult decât mulțumitor. „Se poate și mai mult, dar noi preferăm doar atât, pentru că altfel s-ar pierde din savoarea pepenului. Se știe că, cu cât se insistă pe creșterea exagerată a producției, pe atât de mult se pierde din gust, fructul are tendința de deveni fad. Or, noi țintim calitatea gustului, și nu cantitatea. Sunt producători care scot și 100 de tone la hectar, pe portaltoi de alte curcubitacee, dar în acest caz nu se păstrează decât culoarea și rezistența la stres. Atât. În rest este…«polistiren», pentru că își pierde aproape de tot gustul”, încheie fermierul de la Dospinești.
