Bun venit în post-new-modernism! Aveți grijă să închideți ușa în urmă că-i curent și trage! Și nu e doar curent, ci-s și o grămadă de curente, curente de gândire. Și astea te trag: te trag în jos. În post-new-modernism, unii gândesc cu burta. Da, da, cu burta. Ei trăiesc ca să bage la jgheab și nu invers, mama lui de Socrate!
Văd Pământul ca pe un pepene imens pe care e musai să-l faci felii și să-l înfuleci cu tot cu semințe, ba chiar și cu o parte din coajă. „Burtoșii” sunt însă o nimica toată pe lângă cei ce gândesc cu buzunarul. Pentru aceștia, lumea trebuie făcută ghem și îndesată în propriul buzunar, cu riscul de a crăpa: și lumea, și buzunarul. Există și o categorie care gândește cu ce are, era să zic între buzunare, însă vreau să fiu mai exact decât atât: cu ce are între picioare.
Bun, la drept vorbind, puteam fi și mai precis, dar suntem un ziar serios, ce plm! Categoria aceasta de gânditori trăiește ca să dea găuri- la propriu și la figurat- precum mașina de cusut Ileana și tratează tot ce-i în jur ca pe o gaură mare și neagră numai bună de înghesuit prin tot felul de unghere. Și mai dezgustători sunt cei care gândesc cu dosul. „Dosnicii” cred că universul a fost făcut ca să atârne la și de fundul lor.
Sunt și oameni care gândesc cu picioarele. Dau cu stângu-n dreptul, pun și își pun piedică, mai ceva ca ăi de la FCSB în meciul de campionat cu Academica Clinceni. În fine, există și două grupuri minuscule de gânditori. Minuscule, dar speciale. E vorba despre cei care gândesc cu sufletul- mânca-i-ar tata de poeți- și despre cei care gândesc cu…Cu?
Cu…creierul, fratele meu! Iar în această ultimă categorie intră și cei care-și pun capul la contribuție pentru a inventa tot felul de gadgeturi ce ne fac să nu mai gândim deloc. Dar absolut deloc. Bun venit în post-new-modernism!
