Toți ne dorim binele. Un vot, o șansă pentru viitorul copiilor noștri. Ne-am creat singuri norme, cutume și dreptul consfințit prin lege, de a alege. Interese de partid, ambiții, orgolii, planuri, promisiuni. Nu este de mirare că există atâtea candidaturi pentru un singur loc, mult mai multe decât la facultate.
Cu fanfară, în costum național.
Profesorul G. Vasiliu, la 74 de ani, își aduce aminte cu nostalgie, de alegerile din tinerețe: „Era în 1965. Abia intrasem la facultate, la Iași. În gară veniseră două trenuri cu militari. Să mențină ordinea. Se terminase cu colectivizarea. Cânta fanfara în fața statuii, pe Unirii. Unde se ridica și tribuna când se defila de 23 august.
Înghesuială mare. Majoritatea celor care mergeau să voteze erau îmbrăcați în costume populare. Atunci îl votau pe Ceaușescu. Nici nu mai știu dacă am votat. Aveam viză de flotant acolo, la cămin. Am venit acasă, la Bacău, așa… o fugă. Era duminică. Luni eram la cursuri. La votare s-a păstrat modelul de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Eu l-am apreciat pe omul acela.
A făcut ceva dom’ le în țara asta, după foametea din 1947 și Naționalizare. Așa erau vremurile. Votarea se organiza ca și acum, numai că atunci nici nu se mai ajungea la cabină. Se punea ștampila să vadă toți. Mi-aduc aminte că unii candidați făceau presiuni asupra electoratului.
Ca Birlic, în Titanic Vals (1964) să nu fie votat. Erau înscriși pe listă cetățeni respectabili, profesioniști, cu funcții pe la marile întreprinderi industriale. Partidul îi vroia deputați și în Marea Adunare Națională. Știu că pe buletinul de vot erau trecuți directorul de la Carne și directoarea de la Lapte. Fiecare se ruga să nu fie votat. Ea promitea înghețată. El, și normal, pachete cu carne. Cine era deștept, fugea de funcție.
Se îngehesuiau ăia fără școală. Era o răspundere foarte mare, nopți nedormite pe drumuri, sarcini de plan de îndeplinit, de multe ori absurde. Erau și ceva avantaje. Acuma ce să fac eu cu înghețata? Am votat împotriva cărnii! Perioada aceea a surprins-o cel mai bine regizorul Lucian Pintilie, în filmul «De ce trag clopotele Mitică?», de sfoară! Să nu se uite! Când se mergea la urne, vota și promisiunea cotei de alcool!”
Însemnatul cu creta.
Întoarcere și mai mult în timp. Dr. Maria Rusu, medic pediatru, la 94 de ani, cu o memorie demnă de invidiat, ne descrie cum a participat la primele alegeri democratice, la un an după terminarea războiului, în 1946:
„Am votat la Hangu, Neamț. Dădusem examen la facultate, la medicină. Am intrat. Era pe la mijlocul lunii noiembrie. Acolo, la Hangu, erau 3 partide. Și încă unul, Cuziștii, dar ăla era neînsemnat. Apăruseră comuniștii. S-a spus că ei au furat alegerile. Liberalii și Țărăniștii erau vechi. Fiecare cu susținătorii lor. Făceau cu rândul la putere. Când eram mică, auzeam cum veneau la noi cu promisiuni. Alegeau oamenii gospodari. Familia mea nu era bogată, dar erau fruntași în sat.
Aveam animale, dar pământ puțin. Zona nu a putut fi colectivizată. Îi spuneau tatei: Domnu’ Onu, vă dăm două hectare de pământ dacă veniți la noi! Pământul era pe dealuri. Până ajungeai acolo trebuia să te întorci. «Nu-mi trebuie!», spunea tata. Vă dăm bani! «N-am nevoie de bani nemunciți». Tata era dragoman la pădure. Avea echipa lui de cioplitori în lemn. Dar veneau din doi în doi ani, cum se vota atunci. Când s-a înființat Organizația Națiunilor Unite, râdeam. Uite tata ce-a ajuns cu numele lui de «ONU». Când se vota, ce bătute erau după ce ieșeau de la urne. Stătea câte unul ascuns în pod și vedea, printr-un cep din grinda tavanului, unde-a pus fiecare ștampila.
Făcea semn altuia, care stătea la intrare, dacă era X sau linie. Când ieșea amărâtul pe ușă, îl bătea amical pe umăr, să-l felicite, și-i făcea semnul pe spate cu creta. De unde vot secret? Ce scatoalce lua săracul după aia, că n-a votat cu cine a promis…! Că și directorul școlii, și jandarmul care păzea acolo, erau într-un partid.”
Vechile năravuri rămân. Oare de ce, pentru a nu se primi foloase necuvenite, fotografiatul buletinului de vot în cabină se pedepsește astăzi, pecuniar… nu fizic?
Votați Soarele!
„Am votat pentru prima dată, aici în Bacău, în 1956. Eram medic în Șerbănești. Funcționau patru circumscripții. Eram la a IV-a, care ținea până la Piață. Locuiam într-o cămăruță la Spitalul de copii. Avea 50 de paturi. Era amenajat într-o fostă sinagogă, undeva, pe o stradă unde acum este situată Piața Centrală.”
„Cum cu cine? Am votat Soarele! Păi nu mai erau alte partide. După PCR a apărut și PSD, dar tot aia era. Era în centrul orașului un panou. Mare! În fiecare seară era afișat câte un candidat. Numit. Atunci nu erau mai mulți candidați pe un loc. Așa se vota. Nu exista contracandidat.”
Ca medic pediatru, a conștientizat că numai cu voință, fără finanțare și sprijin politic, nu se poate construi un spital nou pentru copii. Era necesară o reformă și o modernizare a sistemului sanitar. Medicul Maria Rusu a fost aleasă deputat timp de 34 de ani, în Bacău, în Regiunea Bacău și în Marea Adunare Națională. Se bucură și acum de respectul tuturor celor care au cunoscut-o și țin pasul cu ritmul ei activ de viață.
Mergem la vot! Este un drept câștigat, dar și o datorie morală, de a alege pentru viitor.
