Vă scriu cu durere și mâhnire în suflet, ca băcăuancă în vârstă care abia se mai poate deplasa. Am aflat cu stupoare că nu se mai permite intrarea cu mașina în cimitirele din oraș și vreau să vă spun că pentru oameni ca mine, această decizie este o nedreptate cruntă.
Am trecut de 75 de ani, umblu greu, cu bastonul, iar când merg la cimitir, nu merg la plimbare – merg să aprind o lumânare, să pun o floare și, din când în când, să fac o pomană creștinească. Cu ce să car tăvi cu colivă, sticle cu vin, prosoape, pachete și flori până la mormânt, dacă mașina nu mai are voie să intre? Să le duc în sacoșe, în cârje? Sau să le las pe marginea aleii și să le târăsc rând pe rând?
Nu cer un favor special. Cer doar puțină înțelegere pentru bătrâni, pentru cei bolnavi, pentru cei care mai au un dram de credință și respect față de cei plecați. În orașul nostru nu toți suntem tineri și în putere. Unii am rămas singuri, cu durerea noastră, cu amintirile noastre și cu speranța că putem ajunge măcar din când în când lângă cei dragi, cum se cuvine.
Înțeleg că e nevoie de ordine și poate că unii abuzează, dar de ce trebuie să sufere toată lumea pentru greșelile altora? Nu se poate găsi o soluție omenească – cu program, cu permis special pentru bătrâni, cu ajutor pentru cei care nu pot? Vă rog, nu ne condamnați la uitare. Lăsați-ne măcar drumul spre morminte!
Cu respect și amărăciune,
O văduvă, pensionară, 77 de ani

Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.