Toamnă bogată, în piață revărsată! Așa se vede în versuri perioada pe care o traversăm. Și asta pentru că o vizită în piața, chiar și de curtoazie, îți rămâne întipărită pe retină prin avalanșa de grămezilor de fructe și legume de toate culorile. Este momentul în care în care gospodinele achiziționează tot ce le trebuie în vederea apropierii sezonului rece care se apropie cu pași repezi. Murăturile, zacuștile, dulcețurile, zarzavaturile și toate celelalte necesare trecerii cu bine peste iarnă sunt în centrul atenției. Dar pâna ca acestea să fie finalizate, urmăm calea firească și explorăm piața de materie primă exact la…piață.

Ghebe, ghebe!!!

Așa striga deunăzi o femeie îmbrăcată sărăcăcios, undeva prin zona centrală a orașului. Unii trecători se uitau mirați, iar alții au luat-o „la mișto”. Mie mi-a adus aminte de perioada copilăriei, în urmă cu mai multe zeci de ani, când mai veneau unii și strigau printre blocuri „zmeura, zmeura”, „mure, mure” sau chiar „sticle, sticle”. Cei din urmă cumpărau sticle de la oameni la preț de chilipir, le spălau și le curățau de etichete după care le valorificau la ICVA.

După ce am întâlnit-o pe precupeața de ghebe, mi-a și încolțit ideea că piața s-a umplut de ciuperci. Așa că pașii m-au purtat spre piață cu gândul să achiziționez ghebe proaspete pentru o salată delicioasă. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut câțiva indivizi încărcați cu saci de plastic plini de ghebe, dar și o mare de cetățeni care au tăbărât să cumpere. Prețul, 17 lei kilogramul. Mirosul specific ghebelor s-a răspândit imediat în zonă, surprinzător, acoperind mirosul de la fast-food-ul din vecinătate.

Toți cumpărătorii își dădeau cu părerea, majoritatea fiind de acord că ciupercile sunt bune, în ciuda zvonurilor că unele ciuperci otrăvitoare au suferit mutații și „se dau” drept ghebe. Dincolo de hala mare, la tarabele din tablă, mai mulți indivizi vând ghebele din lădițe. Iar lumea cumpără pe capete. În îmbulzeală, o doamnă îi roagă pe vânzători să manevreze mai cu atenție marfa, să nu rupă pălăriile ciupercilor. Un domn se arată sceptic și zice că: „astea-s de crescătorie”, în timp ce pe altul îl umflă râsul strigând în gura mare: „unde ai mai auzit de ghebe de crescătorie?”. La coadă, toată lumea vorbește despre ghebe, cum le prepară și câte cantități vor să facă. Cei mai mulți se gândesc la zacuscă. Alții pur și simplu le curăță și le pun la congelator pentru la iarnă. Doar doi tineri au spus că fac o tocăniță proaspată, de poftă.

Am lăsat ideea achiziționării de ghebe pentru altă dată pentru că mi-am dat seama că nu mă pricep. Așa că la plecare din piață am decis să fac și o prospectare…de piață. Lume buluc și marfă colorată. Toată lumea vinde. De cumpărat, mai puțin. Vânzătorii se plâng că în continuare oamenii nu prea cumpără invocând prețuri ridicate. „Am să le dau lumânare, scap de toate și plec în viață”, zice cu amărăciune un vânzător la tarabă. În rest, marfă din belșug.

Lecția de…economie

La mare căutare sunt legumele de murat. Între acestea, la loc de cinste sunt pătlăgelele. Unele de un verde crud de te inspiră, altele de un roșu ce te face să simți deja zeama din murătură, pătlăgelele stau grămadă pe tarabe sau gata ambalate în saci de 5 sau 10 kilograme. Prețul e cam același peste tot: 3 lei kilogramul. Oamenii vin, contemplează, comentează. Unii mai cumpără iar alții încercă negocieri. Vânzătorii nu sunt prea încântați. În rândul celor din urmă, un nene hâtru bombăne în barbă o adevărată lecție de economie dar și de sănătate:

„Oamenii ăștia nici nu știu pe ce lume sunt. Îmi spun mie că găsesc marfă de asta la jumătate de preț la hipermarket. Atunci de ce nu se duc acolo? Păi pentru că acolo nu pot să negocieze. Dar nu s-au gândit nici o clipă că toată economia pe care o fac pe marfă o cheltuie pe transport. Ce afacere au făcut? Și să vă mai spun ceva. Marfa aia e curată ca a mea? Eu știu ce am crescut pe pământul meu. Mirosiți o pătlăgică de la mine și una de la magazin. A mea miroase a verde, de pe câmp. Aia zici că e de plastic. Dar fiecare alege ce crede de cuviință. Îți place natural, cumperi de la mine. Vrei plastic…e treaba ta.”

În discuții s-au mai strecurat și alți termeni, greu de digerat în scris…. În încercarea de ai face și o poză, omul zice: „Dacă eram o blondă frumoasă cu picioare lungi și…bust generos, mai ziceam. Dar așa ce să faci cu mine? Să zică cititorii că m-ați luat de la insectar? Lasă tată! Sunt alții mai importanți. Ce să vadă lumea la mine?”. Dă din mână a lehamite și intră în discuții cu un posibil client. Omul se lasă greu înduplecat. Îi las prin mormanele de murături, scot agenda și pixul. Trecem, orientativ, în revistă o parte din prețuri.

Roșii-3 lei kg
Castraveți-3 lei kg
Gogoșari-5 lei kg
Vinete-2 lei Kg
Conopidă-4-5 lei kg
Varză-2 lei kg
Pătlăgele-3lei kg
Pepeni de murat-2 lei kg
Usturoi-12 lei kg
Fasole-8 lei kg
Prune-5 lei kg
Pere-7 lei kg
Gutui-6 lei kg.