Sponsorii le dau “Buna ziua!”
Organizatiile neguvernamentale care presteaza servicii sociale, preluând in acest fel o parte din sarcinile institutiilor publice, primesc foarte putini bani de la buget pentru acoperirea costurilor. Din pacate, si alte surse s-au subtiat dramatic. In anii 1990-1991, imaginile din centrele de plasament si azilele, transmise de televiziunile straine, au sensibilizat organizatiile caritabile din Europa si SUA. Ajutorul lor, constând in bunuri sau finantarea proiectelor demarate de timidele asociatii locale, era direct proportional cu aceasta emotie. Treptat, sponsorii straini au devenit mai zgârciti. E timpul, considera ei, ca România sa se descurce singura. In plus, a venit criza, care i-a facut pe toti – oamenii de afaceri si administratori de fonduri publice – mai cumpatati. “E foarte greu pentru ONG-uri, afirma Andre Muit, presedintele Asociatiei Betania. Nu e normal ce se intâmpla. Uitati-va la buget, ar trebui sa existe un echilibru, dar nu exista. Autoritatile trebuie sa inteleaga ca aceste servicii sunt derulate in folosul comunitatii si ca beneficiarii nu au unde sa se duca, nu le gasesc in alta parte.” Deocamdata, finantatorii “nu ne-au parasit, dar va veni si momentul acela.” Betania aduce aproape toti banii din Olanda. A primit, totusi, anul acesta, 200.000 lei de la CJ Bacau si 160.000 de la CL Bacau. Asta inseamna 21 la suta din 1.700.000 de lei/an, cât costa functionarea celor patru centre: “Delfinul”, pentru copiii autisti, care e unic in Moldova, “Centrul Lalelelor”, CIT si Centrul pentru copilul cu handicap sever. Dar Asociatia Betania are si alte cheltuieli, care rezulta din programele destinate familiilor defavorizate si copiilor bolnavi, investitiile in scoli, centre medicale etc.
UE nu da bani pentru servicii sociale
FSC Bacau asigura, in judet, servicii socio-medicale si educationale pentru copiii si familiile din zonele defavorizate, batrânii singuri, adultii cu handicap sau imobilizati la pat. In 2010, organizatia a primit 50.000 lei de la CJ pentru renovarea Centrului de Zi Podu Turcului. CJ Bacau este partener in proiectul derulat in 10 comune din estul judertului, finantat de Guvernul Norvegiei, si, in aceasta calitate, a cofinantat cu 100.000 de lei serviciile din zona P. Turcului. CL Bacau a sprijinit, timp de 2 luni, activitatea FSC si a dat 50.000 de lei pentru renovarea Centrului “Speranta”. Conform Legii 34, Guvernul a acordat subventii in valoare de 28.000 lei/luna, din care FSC a cumparat materiale de incontinenta, dezinfectanti etc. “Aceste sume, impreuna, acopera 17 la suta din cheltuielile FSC”, arata Gabriela Achihai, presedinta FSC. Diferenta de 83 la suta vine din surse externe si sponsorizarile din tara, mici, tot mai mici. “Pentru ce facem noi nu exista fonduri europene, arata Gabi Achihai. UE considera ca serviciile medicale si sociale trebuie sustinute, in mare parte, de Guvern.”
“Sponsorii” iI refuza frumos!
ONG-urile trec printr-o situatie foarte grea. “Noi apelam firmele, suntem in alerta mereu, dar nici macar cele puternice nu mai fac sponsorizari, sustine presedinta FSC. O mare companie a scos, acum, un proiect de 50.000 de euro la nivel national.” O suma ridicol de mica in raportul cu numarul ONG-urilor care solicita de fonduri. Filiala Bacau a Asociatiei Nevazatorilor (ANR) se autofinanteaza din cotizatii. De sponsorizari si subventii, nici pomeneala. “Anul trecut, la Zilele Bacaului, am primit 1500 de lei de la CL Bacau, arata Laura Damian, presedinta ANR Bacau. In rest, nimic. Potentialii sponsori ne vorbesc frumos, dar ne refuza. Spun ca nu pot sa ne ajute, ca nu au fonduri, ca sunt si ei in criza…” Nici strainii nu-si mai dezleaga punga cu usurinta, de la declansarea crizei. “Tendinta e sa se descurce fiecare cum poate, in tara lui”, arata Gabi Achihai. Sponsorii dispar, numarul ONG-urilor scade, iar nevoia populatiei de servicii sociale creste. “Suntem ingrijorati, arata presedinta FSC. Daca vor scadea resursele vom reduce amploarea interventiilor. Acum avem finantare prin programul Guvernului Norvegiei dar in 2011 nu stiu ce vom face, pentru ca alta transa nu mai vine.” Concret, asta inseamna mai putine burse pentru liceenii de la tara, mai putine centre educationale si, de-a dreptul dramatic, mai putini batrâni ingrijiti la domiciliu de asistentii medicali si sociali.
Silvia Patrascanu
