Este posibil ca astăzi să se fi declarat starea de urgenţă în România. Sau poate de mâine, deoarece preşedintele ţării nu a spus clar ziua şi ora. Nu mi-am mai exprimat o opinie politică, economică, socială, într-o asemenea situaţie. Nu scrie în Constituţie dacă şi presa are anumite restricţii, deoarece am observat că şi în timpuri normale, o instituţie coercitivă a statului s-a sesizat din oficiu pe o problemă de opinie. Nu este sigur nimic, însă decretul va cuprinde toată bucătăria stării de urgenţă.
Mă bazez pe faptul că a spune adevărul nu este un delict. Adevărul este că Starea de Urgenţă vine târziu, chiar foarte târziu. S-au pierdut două săptămâni, timp în care coronavirusul s-a instalat bine, iar consecinţele sunt decontate de populaţie. În acest timp, toată lumea şi-a dat cu părerea, au făcut şi spus bancuri, în timp ce graniţele ţării au devenit ciur: solidaritate, inimă de mamă, circulaţia liberă a fiecărui individ. Mulţi au venit fără săpun, alţii, de aici, nu-l folosesc prea des. Preşedintele ne-a îndemnat la calm, confundând veghea cu panica, la fel cum a făcut şi fostul preşedinte, în 2008. Aşa sunt preşedinţii! Au intervenit apoi minciuna, inconştienţa, iresponsabilitate unor indivizi, unii cu carte şi funcţii importante în stat, care au dublat numărul celor depistaţi „pozitiv”.
Dacă era decretată starea de urgenţă, nimeni nu şi-ar mi fi permis să mintă, să facă ocolul pământului pentru a intra în ţară. Am semnalat încă din februarie că în România sistemul nu este pregătit pentru o luptă dură cu virusul ucigaş. Nici acum nu sunt măşti de protecţie, dezinfectante, mănuşi, după o lună de la semnalarea primului caz. Ţara ar trebui să miroasă a clor, un produs şi el pe cale de dispariţie, însă, la mulţi, persistă mirosul de prostie. Carantina a devenit benevolă, iar izolarea la domiciliu, o aroganţă. Pe român nu-l mai sperie nimic, nici măcar moartea care bate la uşă. Mi-e teamă că nici starea de urgenţă nu va rezolva mare lucru, doar că unele drepturi vor fi restrânse, iar o parte dintre instituţiile statului vor primi puteri sporite. Românul are şapte vieţi, însă este pe cale să o piardă pe prima. Este stare de urgenţă.
