Concediul pentru creșterea copilului reprezintă un drept esențial pentru părinți, reglementat prin Ordonanța de urgență nr. 111/2010. Este o perioadă în care grija pentru copilul aflat în primii ani de viață primează în fața activității profesionale. Dar ce se întâmplă cu vechimea în muncă în această etapă? Este o întrebare frecventă și relevantă, mai ales în contextul în care multe beneficii profesionale și sociale depind de această vechime.
Ce prevede legea?
Potrivit legislației în vigoare, perioada concediului pentru creșterea copilului este recunoscută oficial ca vechime în muncă și stagiu de cotizare. Concret, art. 22 din OUG nr. 111/2010 stabilește că timpul petrecut în concediu de creștere a copilului este asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii și constituie vechime în muncă, în serviciu și în specialitate, scrie legalbadger.org.
Aceeași reglementare este întărită de noua Lege a pensiilor – Legea nr. 360/2023 –, care la art. 14 alin. (1) lit. e) include perioada concediului pentru creșterea copilului în categoria stagiilor de cotizare asimilate. Așadar, pentru calculul pensiei și pentru îndeplinirea stagiului minim sau complet de cotizare, această perioadă contează la fel ca o perioadă activă de muncă.
Cine beneficiază de acest drept?
Nu doar părinții biologici pot intra în concediu de creștere a copilului. Dreptul este recunoscut și pentru părintele adoptiv, persoana care are copilul încredințat în vederea adopției, tutorele sau persoana care are copilul în plasament (cu excepția asistentului maternal profesionist pentru copiii aflați în plasament). Concediul se acordă până la vârsta de 2 ani a copilului, sau până la 3 ani în cazul unui copil cu dizabilități.
Pentru a accesa acest drept, este necesar ca solicitantul să fi realizat venituri impozabile timp de cel puțin 12 luni în ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului. De asemenea, părintele trebuie să aibă domiciliul sau reședința în România și să locuiască efectiv cu copilul.
Ce înseamnă recunoașterea ca vechime în muncă?
Această recunoaștere nu este doar o formulă teoretică, ci are implicații practice clare:
-
Pentru pensie, perioada intră în calculul stagiului de cotizare, necesar pentru pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată sau alte prestații sociale.
-
În sectorul bugetar, influențează nivelul salarial și posibilitatea de promovare în grade profesionale superioare.
-
În sectorul privat, chiar dacă legislația este mai flexibilă, angajatorii sunt obligați să țină cont de această perioadă la calculul vechimii totale.
Mai mult, pe perioada concediului pentru creșterea copilului, persoana beneficiază de indemnizație lunară, păstrează calitatea de asigurat în sistemul de sănătate și nu are obligația de a plăti contribuții. Totodată, legislația interzice angajatorului să înceteze raporturile de muncă în această perioadă, oferind protecție suplimentară părinților.
Un drept, nu un dezavantaj
În mod tradițional, concediul pentru creșterea copilului era perceput, în unele medii profesionale, ca o „pauză” cu efecte negative asupra carierei. Reglementările actuale demontează acest mit: părintele nu pierde vechimea, nu pierde drepturile profesionale, iar alegerea de a sta acasă cu copilul nu este penalizată juridic sau profesional.
Concluzie
Da, concediul pentru creșterea copilului se consideră vechime în muncă. Legea oferă garanții solide pentru protejarea drepturilor părinților în această perioadă. Fie că vorbim despre pensie, salariu, promovare sau accesul la anumite funcții, concediul nu întrerupe parcursul profesional, ci este recunoscut și valorizat în mod legal. O soluție corectă și necesară într-o societate care încurajează echilibrul între viața profesională și cea de familie.
