Pe 6 iunie 2025 se împlinesc 142 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu, unul dintre cei mai îndrăgiți compozitori români, simbol al muzicii naționale și al sensibilității artistice din secolul al XIX-lea. Deși a trăit doar 29 de ani, Porumbescu a lăsat în urma sa o operă muzicală emoționantă, încărcată de patriotism, lirism și dor nemărginit, care continuă să emoționeze generații întregi.
Un copil al Bucovinei
Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, în satul Șipotele Sucevei, în Bucovina aflată atunci sub ocupație austro-ungară. Tatăl său, preotul Iraclie Porumbescu, a fost un intelectual luminat și un scriitor respectat, care i-a insuflat fiului dragostea pentru limba și cultura română.
Ciprian a primit o educație aleasă, studiind la gimnaziul din Suceava, apoi la Cernăuți, unde a început să se implice în activitățile societăților culturale românești. Muzica i-a devenit curând limbajul preferat de exprimare, iar talentul său a fost repede remarcat.
Patriot în vremuri tulburi
În perioada studiilor teologice, Ciprian s-a implicat în mișcările culturale și naționale ale românilor din Bucovina. A fost membru activ al Societății „Arboroasa”, care promova cultura și identitatea românească într-un context politic opresiv. Această implicare i-a atras arestarea de către autoritățile austriece în 1877, o experiență care i-a marcat profund spiritul.
După eliberare, Porumbescu a părăsit teologia și a ales să urmeze Conservatorul de Muzică din Viena, unde a fost elevul unor compozitori de renume. Aici și-a desăvârșit pregătirea muzicală și a compus unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.
Muzica dorului și a dragostei de țară
Creația lui Ciprian Porumbescu îmbină armonios inspirația folclorică românească cu formele clasice ale muzicii europene. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:
-
„Balada pentru vioară și orchestră” – capodopera sa, plină de melancolie, lirism și dor;
-
„Crai nou”, prima operetă românească, pe versuri de Vasile Alecsandri;
-
„Trei culori”, un cântec devenit simbol patriotic (în altă formă muzicală față de imnul de stat al RSR);
-
Numeroase cântece corale, romanțe și piese pentru voce și pian, printre care „Pe-al nostru steag e scris Unire”, „La malurile Prutului”).
O viață scurtă, o amprentă eternă
Grav bolnav de tuberculoză, Ciprian Porumbescu s-a retras în ultimii ani la casa părintească din Stupca (astăzi, comuna Ciprian Porumbescu, județul Suceava). A murit pe 6 iunie 1883, la doar 29 de ani, lăsând în urmă o operă sensibilă și profund românească.
Casa în care a trăit și a compus a devenit muzeu memorial, loc de pelerinaj cultural și simbol al moștenirii sale.
Moștenirea lui Ciprian Porumbescu
La peste un secol de la moartea sa, Ciprian Porumbescu rămâne un simbol al muzicii naționale românești. Prin lucrările sale, el a transformat suferința personală și dorul de țară în muzică nemuritoare, devenind o voce emblematică a idealului românesc de unitate, libertate și demnitate culturală.
Comemorarea a 142 de ani de la moartea sa ne oferă prilejul de a ne reîntoarce la rădăcini, la melodiile care au însoțit destinul unui popor și la emoția sinceră a unui tânăr care a știut să cânte ceea ce alții doar au simțit.
