Nu știu de ce suntem niște cârcotași profesioniști ai vieții noastre politice, deși trăim în cea mai bună dintre toate țările posibile. Ultimul argument este copleșitor. Premierul recent demis a fost desemnat pentru a forma un nou guvern. Desemnatul propune, fără nicio excepție, aceeași echipă guvernamentală (demisă), același program de guvernare.

Vreme de trei luni, acest trio (premier, guvern, program) ne-a creat certitudinea că suntem cei mai fericiți locatari ai Terrei. Previzibil: dacă Parlamentul va da cu flit acestor trei noi vechituri, va urma desemnarea aceluiași premier, propunerea pentru același posibil guvern viitor și pentru același program de guvernare. Foarte bine. Numai niște nebuni incurabili ne-ar putea divorța de seducătoarea fericire.

Un antropolog le-a propus copiilor dintr-un mic grup etnic bantu din Africa de Sud, Xhosa, un joc minunat. A așezat un coș plin cu fructe lângă un copac și le-a spus copiilor că acela dintre ei care va ajunge primul la fructe va deveni proprietarul acestora.

Când antropologul a dat startul, toți copiii s-au luat de mână și au alergat împreună spre coș. Ajunși lângă coș, s-au așezat, bucurându-se toți de fructele aflate în el. Când antropologul i-a întrebat de ce au procedat astfel, deși aveau varianta ca unul singur să se bucure de toate fructele, copiii i-au răspuns: ,,Ubuntu.

Cum putea să fie fericit numai unul dintre noi iar toţi ceilalţi să fie trişti?” În cultura grupului etnic amintit, ubuntu se traduce prin: ,,Eu sunt pentru că tu ești!” Desprinsă din tratatele de cercetare sociologică, povestea circulă frumos și pe You Tube. Sugerez ca, adaptat, jocul să fie organizat și cu membri ai Președinției, Guvernului și Parlamentului. Din România.