„Știința înseamnă putere”. E zisa unui filosof de acum câteva secole. Karl Popper a nuanțat/îmbogățit gândul, spunând că averea noastră cea mai de preț este reprezentată de idei. Însă ideile nu sunt zămislite fericit decât dacă suntem posesorii unor informații de valoare. Poate că tocmai de aceea Einstein a spus că singurul lucru pe care trebuie să-l cunoaștem cu precizie este locul în care se află Biblioteca (publică, privată etc).

Într-o lume în care circulă aiuritor de multe informații fără conținut și informații care manipulează, Biblioteca redevine o instituție fundamentală. Ea nu este doar un elevat imperiu al Cuvintelor, ci și o condiție sine-qua-non a civilizației autentice.

Biblioteca modernă nu înseamnă doar întâlnirea dintre Cititor și Carte, deși singurătatea acestor minunați parteneri poate fi fascinantă/eficientă pentru unii. Biblioteca publică/școlară/universitară modernă are și specialiști care, prin strategii doldora de provocări euristice, reușesc să-i inițieze pe foarte mulți cititori în decriptarea secretelor managementului lecturii. Știm că doar ceea ce rămâne după ce-am uitat tot ce am citit ne aparține cu adevărat; ceea ce va locui în profunzimile ființei noastre ca deprindere, mentalitate și comportament. Ce citim, cum citim, care sunt finalitățile lecturii?… Iată câteva întrebări la care putem răspunde mult mai ușor consiliați de specialiștii acestui univers tulburător numit Bibliotecă: bibliotecari, profesori etc.

Observ că discursul managerial elevat/novator al Bibliotecii Județene „C. Sturdza” Bacău răspunde din ce în ce mai mult nevoilor reale ale Cititorului. Prin fericit ecou, aceste semnale sunt multiplicate, de multe ori, și la bibliotecile publice din diferite localități, la bibliotecile școlare și universitare. Nutresc speranța că finanțatorii acestor instituții vor înțelege faptul că, în cele din urmă, mai ales după ce Școala a dăruit abc-ul lecturii și curiozității, Biblioteca rămâne, pentru tot restul vieții, cel mai bun Profesor.