Reportaj

Adesea ni se întâmplă să trecem pe stradă pe lângă oameni care întind o mână pentru a primi un bănuț sau vând te miri ce, pentru a face rost de bani să poată duce acasă ceva de mâncare. Ei bine, m-am oprit lângă un astfel de om, în Piața...

Fost primar al Bacăului (între 1889 -1890 și, respectiv, 1894-1895), Costache Radu este cunoscut pentru prima lucrare monografică a orașului. La un moment-dat, povestește o întâmplare din vremea pregătirilor pentru Unirea de la 1859. «Dorinţa românilor, fiind unirea cu domn pământean, la mulţi boieri le veniră pofta de domnie, dar...

De cum pășești în incinta Colegiului Tehnic „Dumitru Mangeron” ești surprins de o paletă de emoții ce te transpun, asemeni unei mașini a timpului, în trecut, dar și în viitor, pentru că, înțelegând și vizualizând elementele de expoziție vie prezentate, ca rezultate materiale finale ale proiectelor desfășurate, aici poți...

Fosta platformă industrială - din partea de vest a orașului - capătă zi de zi altă înfățișare. Împreună cu inginerul Jănică Axente, batem la ușa actualei conduceri a S.C. Vinalcool S.A. Bacău. Intenție anunțată, provocare de a stârni o călătorie în timp, cât mai veridică privind prelucrarea industrială a...

Românul a fost mai întâi frate cu codrul. Care i-a dat căldură. Furci pentru casă și adunat fân. Lemn pentru ciubere și linguri. Doagele au apărut mai târziu, când dulceața strugurilor trebuia cumva păstrată. Să nu uităm că vița de vie este de fapt o liană, care poate atinge...

Să tot curgi, sălcie, caldă, urât parfumată - minune sau povară - zgândărită de mâna omului. De ce nu curge apa la deal? Chestie de gravitație! Inerție! Piatră la rinichi?! De ce nu revine petul aruncat, bumerang peste ochii celui care nu înțelege termenul poluare? Apa cu proprietăți curative…...

Pregătirile pentru mersul cu Uratul, în seara de Anul Nou, începeau și ele tot de pe la începutul lunii decembrie, în paralel cu cele de la Glob și Stea. Plugușorul era pentru cei mici, cu versuri menite să-i amuze pe cei care nu țineau poarta sau ușa încuiată, de...

Despre Elena Tumurug am auzit pentru prima dată la Căminul pentru persoane vârstnice de pe Aleea Ghioceilor. Lucrează pe un post de lenjereasă, însă, are suflet de artist. A absolvit studii de specialitate, are la activ peste 700 de tablouri, însă, viața atât de încercată a determinat-o să facă...

Elena Nechita este o mamă care de 28 de ani merge zilnic în Cimitirul Central din Bacău, la căpătâiul cavoului unde își duce somnul de veci Gheorghe Dorel Nechita, fiul său, căruia îi spune în continuare George. Și îl strigă mereu. Chiar și după 28 de ani, pe chipul...

- tinerii satului îmbracă frumoasele costume populare şi pornesc pe uliţe la colindat - sunt răsplătiţi de gospodine cu turte coapte pe plită şi colaci făcuţi în cuptorul pe lemne În comuna Agăş, sărbătorile de iarnă au un farmec aparte. Peisajul de poveste este completat de casele aranjate de...

Așa suntem noi, românii, iertători. Cu capetele plecate, scrâșnind din dinți pentru că rare ori ne arătăm incisivii. Am trăit și trăim în duplicitate, divizați. Îl aveam pe Moș Crăciun în suflet, pe 25 decembrie - ca moștenire de familie, și pe Moș Gerilă, la trecerea dintre ani. Îmbrăcat...

Cine mai dă bani astăzi pe un cojoc, cu blană-ntoarsă? Oaie 100%. Dubită, întinsă, pieptănată nu dărăcită, tăbăcită, vopsită, tighelită, migălită la croială, cusută și brodată discret, cu motive folclorice tradiționale. La începutul anilor 80, un cojoc bun ajungea cît 3-4 salarii medii pe economie. Nu fac referire la...

Dar ce supraviețuire de poveste! Cine i-a citit cărțile - „Robu”, „Destin”, „Culai”, „Liliacul alb. Zborul”, „Miezul vieții. Oameni și destine”, „Culai” (ediție revăzută), „Zăpezi murdare și alte povestiri”, „Noi, cei de pe Lăpușneanu” - cine i-a ascultat istoria vieții știe despre ce este vorba. Este omul care a...

Te freci la ochișori, sari din pat și dai fuguța la ușă. Antrenament făcut în gând pentru ziua de astăzi, de-a lungul a multor generații. Copiii, bucuroși sau nemulțumiți de darul primit, au avut grijă - maturi devenind - ca obiceiul să nu se uite. Nu cred că există...