Adesea ni se întâmplă să trecem pe stradă pe lângă oameni care întind o mână pentru a primi un bănuț sau vând te miri ce, pentru a face rost de bani să poată duce acasă ceva de mâncare. Ei bine, m-am oprit lângă un astfel de om, în Piața Centrală, acolo unde, pe colțul unui trotuar cânta la fluier. Afară erau -9 grade!
Bătrânul avea lângă el câteva bucăți de piatră ponce și un set de cârlige din lemn. Când am ajuns în dreptul lui, bărbatul se tocmea cu o femeie pentru o piatră ponce. „Costă 5 lei! Hai că o dau cu 4 lei! Dă-mi măcar 3 lei!”, spunea bărbatul, făcând-o pe femeie să se oprească și să caute bancnotele verzi în poșetă.
„Comerciantul” nu ripostează atunci când mă opresc lângă el și îi fac fotografii, ceea ce m-a determinat să-i adresez câteva întrebări. Se înfiripă un dialog și aflu că îl cheamă Dumitru Gheorghe, are 78 de ani, s-a născut în Galați și din 1962 s-a stabilit în Bacău. Are 9 copii împrăștiați prin lume și a lucrat 30 de ani la Partizanu, unde a fost tăbăcar.
Înainte să iasă la pensie a stat doi ani în șomaj tehnic, iar asta l-a afectat, diminuându-i considerabil veniturile. „Am 520 de lei pensie! Toți banii îi dau pe lemne și nu mă descurc! Copiii sunt mari, au viața lor, dar tot la mine trag. La fel și nepoții! Nevoia de bani mă scoate din casă și la cei 78 de ani ai mei. N-am ce face! Nici nu mai simt gerul. Dacă plec acasă cu 15-20 de lei sunt mulțumit!”, declară Dumitru Gheorghe.
La fluier a învățat să cânte după ureche, de la tatăl și bunicul lui. „Înainte cântam prin cârciumi, dar acum nu mă mai primește nimeni, că am părul alb și barbă! Așa că rămân printre oameni, pe stradă, poate s-o îndura vreunul să-mi dea un bănuț!”, spune moș Gheorghe. Stând pe loc, gerul necruțător și-a pus amprenta, iar pixul a încetat să mai scrie. L-am lăsat în urmă pe fluieraș cântând pentru oameni.
Degetele umflate abia se mai mișcau pe găurile fluierului, iar mâinile muncite arătau că omul nu a avut deloc o viață ușoară. Nu știu de ce, dar personajul meu mi-a adus aminte de fabula „Greierele și furnica”, de Jean de la Fontaine.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
