Ministrul Sorin Câmpeanu privește în oglindă și, probabil, se pupă voluptos pentru proiectul care vizează concursul pentru directorii de școli. Își zice, cu siguranță, că va intra în istoria școlii cu acest demers. Va intra, dar cu o poveste care poate fi numită deja un fiasco anticipat. Să ne înțelegem: învățământul trăiește într-un provizorat jenant. Concursul trebuia organizat; de mai multă vreme. Dar, după ce-ai nenorocit, sub scuza pandemiei, un an școlar care se chinuie să-și dea duhul, de ce-ți propui să mai nenorocești și anul școlar viitor, numind directorii doar în 2022?
Metodologia concursului trădează faptul că tot promiscuitatea politică va fi vedeta concursului. Proba teoretică va reprezenta doar 40% din nota finală. Restul punctajului va fi acordat la interviului mioritic. Zic mioritic, întrucât, cunoscând ce ,,spirite” populează listele aleșilor prin unele localități, te-apucă pandaliile numai gândindu-te că unii dintre acești eșuați ai moralei, competenței etc. ar putea face parte din comisiile de evaluare. Cumetriile mafiote din politică vor face legea și aici.
În România este necesară o profesionalizare autentică a funcției de director de școală, de inspector școlar, dar prin instituții specializate, morale, nu prin instituții-cancer de genul celor pripășite sub aripa Poliției sau… Franța, unde directorii sunt școliți și evaluați de comunitate conform unor criterii obiective, greu de politizat, ar putea fi un model încurajator. La noi, managerii de școli se… califică, dacă se califică, la locul de muncă.
Ridicolul Farfuridi, membru al partidului aflat la putere, exclama: ,,Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu putem ieşi… Am zis!” Ministrul nostru (?) trăiește în zona tragicului; e o caricatură jalnică a lui Farfuridi.
