În ultimii ani, politicienii și companiile au ajuns să se închine la „Sfântul Facebook,” direcționând miliarde de lei către această platformă în speranța că mesajele lor vor atinge publicul larg. Însă rezultatele sunt, adesea, departe de a fi eficiente: echipele de campanie plătesc pentru a-și difuza mesajele, dar acestea ajung în mare parte tot la simpatizanți, într-o „bulă” socială care lasă restul electoratului aproape neatins.
Politicienii care utilizează exclusiv Facebook pentru a-și comunica mesajele riscă să-și limiteze semnificativ influența, deoarece cad în capcana unei „bule” informaționale. Această bulă apare atunci când rețelele de socializare filtrează automat conținutul, punând accent pe interacțiuni și afișându-le cu prioritate postările care vor avea probabil cel mai mare impact emoțional asupra publicului. Pentru un politician, aceasta poate însemna că mesajele ajung preponderent la simpatizanți, dar mai puțin la nehotărâți sau la opoziție, ceea ce distorsionează percepția asupra sprijinului real și a impactului comunicării.
Efectul bulei de confirmare și limitarea publicului-țintă
Pe Facebook, interacțiunile repetate cu același public fidel vor determina algoritmul să prioritizeze postările către aceștia, accentuând așa-numita „bulă de confirmare”. În acest context, politicienii primesc constant feedback pozitiv de la un grup restrâns și dedicat, ceea ce îi poate face să creadă că mesajele lor sunt unanim apreciate și că strategia lor este eficientă. În realitate, nehotărâții sau persoanele cu opinii politice variate, care nu interacționează frecvent cu postările lor, sunt excluse din această sferă de influență, iar politicianul pierde astfel oportunitatea de a câștiga noi susținători.
Limitarea diversității mesajelor și a adaptării strategiei
Algoritmii rețelelor sociale prioritizează conținutul popular în rândul unui public specific, ceea ce poate face ca mesajele politice să devină mai previzibile și repetitive, deoarece politicianul este încurajat să posteze exact ceea ce rezonează cu grupul de bază. Această abordare poate reduce flexibilitatea mesajelor și dificultatea de a adapta discursul la diferite categorii de public. Politicienii sunt astfel încurajați să utilizeze un limbaj emoțional sau polarizant, care mobilizează simpatizanții, dar poate aliena publicul larg și mai puțin activ politic.
Lipsa feedback-ului realist din exterior
Un politician limitat la un public fidel primește, în general, doar o parte a feedback-ului – și anume, aprobarea sau confirmarea. Acest lucru creează o viziune limitată, deoarece nu există expunere la critici constructive sau la opinii alternative. În afara cercului de susținători, reacțiile ar putea fi complet diferite, dar aceste perspective nu ajung la politicieni. Astfel, ei pot subestima grav preocupările nehotărâților sau problemele esențiale pentru alte grupuri de alegători. Într-un final, riscul este ca ei să fie mai puțin informați și pregătiți pentru dezbaterile și provocările reale din afara bulei lor de confirmare.
Riscul de auto-izolare în contextul dinamicii algoritmilor
Platformele sociale sunt în mod constant supuse schimbărilor algoritmice, iar politicile lor de distribuire pot modifica brusc vizibilitatea postărilor. În cazul unei schimbări în modul de afișare a conținutului sau al unei scăderi de popularitate a platformei, mesajele politicienilor s-ar putea pierde, ceea ce ar scădea și mai mult impactul lor. Cei care se bazează exclusiv pe Facebook își pun astfel în pericol capacitatea de a comunica eficient în afara acestui ecosistem, iar dacă popularitatea platformei scade, ei riscă să fie puși în fața unui vid comunicațional.
Dependenta de o singură platformă și lipsa diversificării strategiei de comunicare
Spre deosebire de o strategie de comunicare integrată care utilizează mai multe canale (de exemplu, televiziunea, întâlnirile directe cu alegătorii, presa scrisă), utilizarea exclusivă a Facebook îngustează opțiunile. Politicienii se expun astfel riscului de a pierde accesul la publicul care nu folosește această platformă și nu e implicat în mod activ în conversațiile politice de acolo. Pentru a ajunge la o gamă mai largă de alegători, ar fi necesară o abordare mai diversificată și utilizarea altor platforme sau a altor canale media, care pot ajunge mai eficient la nehotărâți.
Politicienii care comunică exclusiv prin Facebook își limitează impactul real și riscă să devină izolați de realitățile electorale. Efectul de bulă îi determină să vadă doar feedback-ul susținătorilor, îi împiedică să ajungă la nehotărâți și le distorsionează percepția asupra sprijinului public. Într-o epocă în care diversificarea canalelor de comunicare este crucială pentru succes, o strategie exclusivă de Facebook poate avea efectul contrar – de a crea o izolare virtuală, cu efecte negative asupra capacității de a atrage noi alegători și de a se adapta la schimbările dinamice din societate.
–––––––––––––––––––––––––-
Există mai multe studii care examinează efectul bulei sociale (sau „echo chamber”) pe rețelele de socializare, inclusiv impactul asupra politicii și polarizării. De exemplu, un studiu realizat de cercetători de la Facebook a demonstrat că majoritatea conținutului pe care utilizatorii îl văd provine din surse cu vederi similare, fenomen care poate contribui la crearea unei bule informaționale. Acesta a arătat că, chiar și atunci când utilizatorii sunt expuși la o gamă mai diversă de puncte de vedere, efectul asupra atitudinilor politice rămâne redus: – Cambridge University Press & Assessment.
O altă cercetare de la Harvard sugerează că rețelele sociale influențează expunerea utilizatorilor la perspective diverse, însă, din cauza algoritmilor și preferințelor individuale, multe dintre aceste platforme continuă să întărească convingerile existente în loc să le provoace – Science in the News.
De asemenea, alte studii au constatat că utilizatorii care consumă știri pe rețelele sociale au mai puține interacțiuni cu perspective contrare, favorizând astfel segregarea partizană – Political Communication Lab – Oxford Academic.