Nu comunismul a schimbat omul si l-a facut insensibil la problemele celor din jur. In mod cu totul si cu totul ciudat, aceasta modificare de comportament a fost provocata dupa schimbarea de regim.

Exista unele persoane care nu se sfiesc sa afirme ca, din cauza trecutului comunist, românii nu se mai ajuta intre ei, ca in vremea regimului respectiv ni s-au terminat rezervele de sensibilitate si ca, din acest motiv, nu ne mai pasa de nimeni altcineva decât de noi.

Eu cred ca aceasta idee este falsa. Pentru ca inca imi amintesc cum se ajutau oamenii intre ei inainte de 1989. Poate nu toti, poate erau unii care nu meritau sau care faceau mai mult rau decât bine. Dar sentimentul de solidaritate exista.

Ei, bine, acest sentiment a fost distrus dupa 1989. De tranzitie si de faptul ca, in foarte scurt timp, unii au ajuns sa aiba mai mult decât altii. Si au decis ca nu mai pot imparti ceea ce au adunat cu cei care abia supravietuiesc. Pentru ca, filosofeaza ei, daca i-ar ajuta, nu ar face decât sa incurajeze lenea si nemunca. Asa ca, mai bine mor unii de foame sau de frig si, in felul asta ceilalti invata ca nu trebuie sa astepte ajutor de la cei avuti.

Atunci, in acei ani de cumplita tranzitie s-a rupt ceva in noi si ne-am indepartat unii de altii. Desi, ca s-o spunem pe aia dreapta, marii bogati ai României nu si-au facut averile muncind pe brânci, ci furând pe brânci. Si stiti care e culmea? Ca aceia care au iti cer sa le platesti din greu orice solicitare, cât de mica.

Când e vorba, insa, sa aiba ei nevoie de ceva, te roaga sa-i intelegi, ca nu prea au de unde… Si asta este o solutie sa faci avere: nu-i platesti pe cei care muncesc pentru tine. Ii duci cu zaharelul pâna li se face lehamite sa-si mai ceara dreptul.

Nu-i bai daca pleaca, intotdeauna se gasesc fraieri care sa munceasca pe gratis.

Asadar, in concluzie, când a fost ultima data când ati ajutat cu totul dezinteresat pe cineva?