,,Bucătăreasa și mâncătorul de oameni”, eseul politic al lui André Glucksmann este un mare suspin generat de instaurarea comunismului. O bucătăreasă pe care Lenin o invita să conducă statul şi un ,,mâncător de oameni” pe care-l chema Stalin… Filosoful Glucksmann nu iartă nimic: nici prostia, nici tihna intelectuală, nici surzenia celor care sunt insensibili la orice discurs managerial firesc…
Mutatis mutandis, în peisajul politic mioritic al post-comunismului turbat, bucătăreasa politică și mâncătorii de oameni sunt încă regretabile prezențe. Nietzsche ne-a spus că profesia este coloana vertebrală a vieții. Între un lăutar analfabet, dar mare maestru al armoniilor, și un mediocru cu portofoliu doldora de diplome academice îl voi prefera întotdeauna pe primul. Profesia de bucătăreasă este, desigur, una minunată, dacă bucătăreasa nu-și arogă merite de savant sau de persoană care crede că ar putea gestiona managementul public.
Mă întreb mereu, aidoma multora dintre dumneavoastră, ce caută analfabeții în politică? Unii îmi vor spune, probabil, că aceștia au existat mereu. Mi-ar putea oferi chiar și exemplul regelui Ioan Fără de Țară. Magna Carta (1215), document considerat un reper fundamental în istoria umanităţii, întrucât a limitat puterea suveranilor și a aruncat elevat primele semințe ale democrației, poartă semnătura regelui. Motivul este simplu: Ioan Fără de Țară era analfabet. El folosea un sigiliu regal pentru a aproba/sancţiona documentele, neavând nevoie de semnătură… Nu-mi imaginez faptul că regele Ioan Fără de Țară nu ar fi putut însăila o mâzgălitură cu rol de semnătură, dar și-a asumat, cu onestitate, statutul de analfabet. Mă întreb de ce nu procedează la fel, dacă tot au nimerit în politică, și unii dintre mioritici?…
Când ascult discursurile unora – precum primul nostru ministru, Viorica Dăncilă, sau ale unor miniștri ai Educației, ca Liviu Pop sau Valentin Popa –, am impresia că sunt niște bucătari care au fost concediați, întrucât nu știau nici măcar cum să prepare o omletă amărâtă. Probabil că acestor oameni – care ar putea fi stimați în alte o sută de profesii (excluzând Învățământul, Politica etc. …) – le lipsește organul (auto)evaluării decente. Dar cei din jurul lor, care i-au propulsat, veți zice, nu sunt vinovați? Evident că sunt vinovați. Dar nici aceștia n-au în dotare organul amintit. Existența acestui organ presupune civilizație. Dar civilizația este cultura în acțiune, așa că… În ,,Amintiri din prezent”, Nichita Stănescu oferă un răspuns la această anomalie: ,,A te înfrâna, a te abţine, e primul semn al civilizaţiei lumii… Piramida s-a abţinut să devină munte!”
Grav este faptul că asemenea bucătărese politice devin căpcăunii destinelor noastre. Nu ne pot oferi decât ruine și circ de proastă calitate.
