29 martie 2024
CulturăBricolaje / Supremul lux

Bricolaje / Supremul lux

Dau să intru într-un magazin, dar la ușă văd că s-au oprit două fete care chicotesc, butonează pe un telefon, blocând intrarea, și vorbesc tare. Așa că, vreau nu vreau, aud ce discutau. „Ai văzut tu, spune una dintre ele, cică fetele deștepte sunt și cele mai predispuse la depresie. Pentru că ele își dau seama cum e cu lumea, cu viața, și înțeleg devreme totul”. După ce stau câteva secunde pe gânduri, fetele se apucă iar de râs. Ferice de ele, era clar că nu făceau parte din categoria aceea pândită de depresie. Asta e o micuță întâmplare hazlie, dar, în general, nu mi se pare deloc interesant, ba chiar găsesc că e stânjenitor la culme să audă toată lumea ce vorbești. Și cel mai mult mă indispun oamenii cu handsfree, care par a vorbi singuri mergând pe stradă, fără să le pese că sunt auziți, deși spun lucruri foarte personale. Sigur, în era digitală s-a pierdut mult din noțiunea, din înțelesul termenului de intimitate. Dar eu sunt mai curând old fashion, mai cred în decență, în bunul simț și bunul gust, și mă îngrozesc pur și simplu când văd ce postează oamenii pe tot soiul de ecrane. Știu că sunt mulți aceia care cască gura la viețile altora, ei neavând ceea ce se numește o viață personală, pentru că nu au personalitate. Mulți trăiesc prin delegație, jinduind să fie în locul altora, care au nimerit-o mai bine. Și mi se pare foarte trist să ajungi așa. De fapt, oare ce mai rămâne doar al nostru, când se știe ce uriașe proporții a luat acum supravegherea cetățenilor ? Poate tocmai de aceea eu mă încăpățânez să țin și mai mult la mica mea intimitate, pentru că încerc să mă protejez cumva, să-mi păstrez un mic, cât de mic acolo, spațiu privat. O lume numai a mea, cu refugiile ei. Asta cu atât mai mult cu cât profesia mea se desfășoară în spațiul public. Sigur, lucrurile nu-mi ies întotdeauna așa cum mi-aș dori, și fac destul de multe greșeli când sunt prea deschisă, și mă expun, pentru că așa e firea mea, spontană, comunicativă. Nu sunt genul închis, precaut, ascuns, calculat, asta mi-e foarte clar. Ce pot să fac însă este să mă feresc de excese, să păstrez doar pentru mine anumite sentimente, trăiri, o relație cordială cu mine însămi, care-mi asigură confortul și un echilibru interior. Evit conflictele, și cu ceilalți, și cu mine. Îmi sunt profund dezagreabili indivizii conflictuali, mai ales de tipul acelora care se ceartă și cu ei înșiși dacă îi lași singuri. Îi găsesc ridicoli și obositori. Și de compătimit, în cel mai bun caz. În schimb, sunt atrasă de oamenii cu simțul relativului și cu cel al umorului, care au știința de a se face plăcuți și de a destinde atmosfera. Deși, recunosc, îi întâlnesc tot mai rar. Cu genul acesta pot să am un fel de liniștitoare senzație de intimitate spirituală, ceea ce este supremul lux pentru mine. Spre care aspir dintotdeauna.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri