Curat ghinion. Să vină pandemia peste tine, după ce ai băgat milioane de euro (și încă o mai faci), fără să mai știi dacă o să-ți scoți banii vreodată. Vă spun: e complicat rău. Se întâmplă la aeroportul din Bacău, de care abia ne-am bucurat, după „metamorfoza” care i-a schimbat cu totul înfățișarea, făcându-l să nu mai amintească nimic din cutia de chibrituri în care ne înghesuiam la fiecare cursă care ateriza sau pleca din Bacău. Nu le plâng de milă, știind ce salarii mari primesc cei din domeniu, dar, parcă, nu mi-ar fi fost comod să știu că va trebui să merg la Sibiu, în Iași sau la Cluj, ca să iau, eventual, o cursă spre destinații de vacanță din alte state, evident, când s-o mai relaxa nebunia asta cu Covid-ul.
Mă-ntreb doar, cum s-au împărțit banii ăștia pentru aeroporturi, vreo 22 de milioane fiind aprobate, „moca”, de guvernanți, pentru cinci astfel de aerogări. Important e că se dau bani. E limpede că suntem șifonați, cu toții, de o criză care nici în coșmarurile cele mai negre nu ne apărea. Încet, cu emoție, tremurându-le, parcă, mâinile, guvernanții mai scapă câte ceva printre degete, înspăimântați, probabil, că nu vor avea de unde scoate banii. Nu vor ajunge la toată lumea, să fie clar. „Soarta”, strigă cârcotașii. Căci, la coadă, mai stau și alții, primii serviți fiind, desigur, cei aflați în lupta cu parșivul virus.
Posibil să nu existe prea mulți gologani în vistierie; n-am de unde ști, mai ales că au fost cam zgârciți cu vorba (de-a dreptul, netransparenți) când a fost vorba să ne spună ce-au făcut cu banii luați cu împrumut de la bogații lumii. Drept e că, de când sunt la cârmă, au cam scăldat-o, s-au tot bâlbâit, cu un amatorism greu de înțeles. Pentru că, atenție!, vorbim de unii (vechi în politichie), dar care și-au dorit cu nesaț să ajungă, prin manevre și trădări, la borcanul cu miere. Nu eu i-am trimis acolo. Și nici poporul, majoritar. Să se descurce, zic. Problema mea e alta. Tărășenia asta în care am intrat, volens-nolens, va să țină mult, de-acum încolo. Nimeni nu va ști cât, nici ghicitoarele în cafea, bobi sau tarot, nici „oracolul de la Bălcești” ori Neti Sandu, cu Pătrășcanu, Cojocaru, Urania și Acvaria, la un loc. De-ar fi să se bâlbâie tot mandatul, nu-mi pasă, decât să facă rost de bani pentru toată lumea. Ușor-ușor, om ieși noi din tunel.
