Și, cât o mai ducem așa? Au trecut vreo 25 de ani de când tot facem reformă în sistemul de învățământ. Nimic consistent, nimic semnificativ în viața școlii și a școlarilor: toți termină gimnaziul, toți intră la liceu sau colegiu, indiferent de medii, aproape toți intră la o facultate, de stat sau privată, primesc o diplomă, am spus corect – primesc o diplomă, nu o câștigă, nu e muncită, vorba unui profsor universitar, mai dau și bani să nu învețe! Reluăm, de unde am rămas.
De la an la an se schimbă, în timpul jocului, cum se spune la fotbal, regulile, normele, materiile de examen, modalitatea de examinare, conținutul fiecărei materii etc., de nu mai știe nimeni – elev, profesor, inspector, părinte pe unde suntem. Din când în când ne facem (se fac) că analizăm „foarte serios și la obiect” starea și situația învățământului din România. Deschidem o mare dezbatere națională (au fost vreo 10 până acum), trece timpul, mâncăm banii și timpul degeaba, mai tragem câte o concluzie dacă, între timp, nu am pornit la o nouă dezbatere, inevitabil, cu aceleași rezultate.
În această complicată ecuație, necunoscutele sunt elevii și problemele lor, care nu-și găsesc răspunsuri, nu-i întreabă nimeni ce-și doresc de la școală, care ar fi materiile capitale din orare, e bună teleșcoala, sunt profesorii capabili să stea în fața lor, ce vor face după ce mai depășesc un ciclu de învățământ, nu, totul și toate se învârt în jurul profesorilor. Argumentul? Numărul de locuri stabilit la fiecare început de an școlar: anul acesta sunt 5.689 locuri în licee.
Și se dau examene, se fac repartizări până se ocupă toate locurile, să nu rămână un profesor fără catedră. Nu contează că se intră în liceu cu media 2, 3, 4. Cum să bagi în aceeași sală de curs (liceu sau facultate) elevi de 8-9-10 și elevi de 3,4,5? Ar părea imposibil în alte țări, dar nu la noi. Să mai vorbim de motivație, de dăruire, pofesionalism, muncă, studiu… Nu mai avem timp, mai avem de implementat o reformă. Și te mai miri ce iese pe porțile școlilor, în condițiile în care știi sigur cine a intrat! Este, cu toate riscurile, timpul să spunem Stop joc! incompetenței și intereselor meschine pe banii și siguranța statului, a viitorului țării. Cine știe carte, poate și vrea să învețe, să meargă mai departe, cine nu, vorba lui Creangă…
