La 50 de ani de la performanța de la Montreal, încununată cu prima notă de 10 obținută în gimnastica olimpică, Nadia Comăneci a fost omagiată în cadrul unor evenimente de ținută, încheiate cu Parada Campioanelor derulată în ultima zi de mai, în orașul natal, Onești
Weekendul trecut, Nadia Comăneci a parcurs un autentic maraton. Unul al emoțiilor, înainte de toate. Dar nu numai! De altfel, întreg „Anul Nadia” constituie un maraton menit să celebreze la nivel de excelență împlinirea a jumătate de secol de la prima notă de 10 în gimnastica olimpică. Manifestările de înaltă ținută de la finalul lui Florar care s-au succedat cu viteza și vertijurile unui montaigne-russe au avut însă darul de a pune în evidență, o dată în plus, excelenta formă fizică și impresionanta putere mentală pe care „Zeița de la Montreal” le are și azi, la vârsta de 64 de ani.
„Maratonul” a purtat-o pe Nadia mai întâi la sediul central al Băncii Naționale a României, cu ocazia lansării emisiunii numismatice în onoarea sa. Apoi la Palatul Parlamentului, gazda „Galei Nadia” organizate de COSR. A urmat Palatul Cotroceni, unde a fost decorată de președintele Nicușor Dan cu Ordinul Național „Steaua României”. Pentru ca duminică, 31 mai, Nadia Comăneci să revină în orașul natal, Onești. Iar acasă, la Onești, „Zeița de la Montreal” a efectuat un alt impresionant tur de forță, care a inclus festivitatea de premiere a concursului de gimnastică „Nadia Comăneci International Cup- Perfect 10”, o conferință de presă, inaugurarea „Traseului Perfecțiunii” și, în final, „Parada Campioanelor”, gala organizată de CSM Onești și Primăria Onești pe baza sportivă „Carom”. De-a lungul acestor zile pline, Nadia a urcat pe scenă și a coborât în mijlocul oamenilor. A dansat și a cântat. A mulțumit și a primit mulțumiri. A vorbit și a ascultat, a râs și a lăcrimat, a privit înapoi în timp și înainte, spre viitor.
Dar, mai presus de toate, ea a știut să împartă și să se împartă. Pentru că – nu-i așa?- Nadia a încetat demult să-și mai aparțină, devenind a noastră, a tuturor. Un destin pe care ea și l-a asumat încă de la Montreal, unde a făcut demonstrația pefecțiunii sau poate poate și mai devreme, de la Skien, unde a cucerit pentru prima oară Europa ori chiar de la Londra, unde, cu prilejul „Turneului Campioanelor”, a executat, în premieră mondială, subsaltul de la paralele cu o întoarcere de 360 de grade. „E o mare bucurie să văd toate aceste fetițe făcând gimnastică și visând că într-o bună zi vor deveni… Nadia”, a punctat cea mai bună gimnastă din istorie la finalul concursului ce-i poartă numele și care a reunit, anul acesta, în Sala Polivalentă „Nadia Comăneci din Onești” peste 200 de concurente din Statele Unite ale Americii, Canada, Franța, Italia, Malta, Honk Kong și, bineînțeles, România. „Vă iubesc! Cu drag, Nadia Comăneci” a iscălit, desenând și o inimă, pe una din băncile din fața blocului său, de pe strada Tineretului din Onești, „Zeița de la Montreal”.
„Parcă nu am plecat niciodată de aici”, a mărturisit Nadia atunci când, în mijlocul oneștenilor veniți să o vadă și revadă, să o atingă și să-i vorbească, să obțină un autograf și să facă un selfie, a inaugurat „Traseul Perfecțiunii”: drumul pe care-l parcurgea zilnic, în copilărie, de acasă la sala de antrenament, trecând pe la școală. „Parcă am din nou 13 ani și mă pregătesc de antrenament, în speranța că Bela Karoly îmi va spune <Grigore, tu conduci >. Când Bela folosea acest apelativ- Grigore era porecla mea- însemna că e în toane bune și că vom avea parte de o ședință de pregătire mai ușoară”, s-a destăinuit… „Grigore”, care, privindu-și colegele de echipă de acum 50 de ani, de la Montreal (Teodora Ungureanu, Gabriela Trușcă, Anca Grigoraș, Mariana Constantin și Georgeta Gabor), a declarat: „Faptul că am reușit să ne adunăm acum, la această sărbătoare, toate din acea echipă, este un miracol”.
Sărbătoarea oneșteană nu se putea încheia decât pe Carom, baza sportivă modernizată în mod special pentru „Parada Campioanelor”. „Aici am fost primită după Skien și tot aici, pe Carom întreg Oneștiul a venit să ne întâmpine după performanța de la Montreal”, a explicat cea mai bună gimnastă din istorie. „Nadia este campioană olimpică absolută. Nimic nu se mai poate întâmpla”, a clamat din nou, Cristian Țopescu, „vocea definitorie a gimnasticii românești”, în uvertura Galei, dând astfel timpul înapoi cu jumătate de secol. „Adică atunci când nici măcar mamele acestor copii care sunt prezenți azi aici nu erau născute. Oneștiul a dat campioane și sper că această moștenire va fi dusă mai departe”, a rostit, de pe scenă, Nadia Comăneci, în cinstea căreia până și ploaia a făcut o pauză. „Există oameni care ies în lume și oameni care schimbă lumea. Tu, Nadia, le-ai făcut pe amândouă, iar prin tine, un oraș mic a devenit cunoscut pe tot globul. Oneștiul te primește azi nu doar ca pe o campioană, ci și ca pe o fiică”, a declarat directorul CSM Onești, Ingrid Istrate. Nadia și-a luat în serios rolul de … fiică, adesându-i-se mamei sale, Ștefania Comăneci: „Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine, mama”.
Alături de Nadia s-a aflat și soțul său, Bart, dar și o pleiadă de campioane ale României, în ton cu denumirea galei oneștene, „Parada Campioanelor”. Surprizele au curs pentru „Miss Perfect” (denumirea dată Nadiei de Ștefan Olteanu, primul ziarist care a scris despre gimnasta oneșteană), iar cea din final, asigurată de primarul Oneștiului, Adrian Jilcu, care i-a oferit „cheia de aur a orașului” a făcut-o pe „Zeița de la Montreal” să spună: „Este o onoare extraordinară. Îi mulțumesc domnului primar. Acum, pot veni oricând acasă, iar această cheie îmi va permite să deschid ușile instituțiilor atunci când va veni vorba de sport”. „Parada Campioanelor” s-a încheiat cu un concert marca Loredana Groza. Un show total, la care a contibuit din plin Nadia, care a făcut un duet de senzație cu Loredana. Aceasta din urmă a îngenuncheat la propriu în fața „Zeiței de la Montreal”: „Toată lumea mi-a zis că ai o voce extraordinară, Nadia. Să știi că sunt profesioniști care nu pot cânta așa bine din prima, cum ai făcut-o tu, fără vreo repetiție”. În „Anul Nadia”, acasă la Nadia, Nadia a încheiat maratonul său așa cum l-a parcurs: cu zâmbetul pe buze. Cântând. Și făcându-i fericiți pe toți cei din jur.
