Despre Dumitru Sechelariu as putea povesti pret de o carte intreaga, nu doar un singur capitol. L-am cunoscut bine, chiar foarte bine si indraznesc sa spun ca ne-a legat o prietenie strânsa. Sigur, am avut si “meciuri”, unele chiar aprinse, dar asta nu a afectat cu nimic nici respectul pe care eu i l-am purtat si nici pretuirea pe care el a manifestat-o la adresa mea. A fost un om de o generozitate rara si nu voi putea uita niciodata faptul ca lui ii datorez sansa de a antrena, pentru prima data, in Liga l. Pe Sechelariu l-am cunoscut prin 1992 sau 1993, atunci când o incurcatura la un meci de C intre Partizanul si Cetatea Târgu-Neamt mi-a oferit prilejul sa remarc corectitudinea si valoarea cuvântului sau de onoare. Vreo patru sau cinci ani mai târziu, pe vremea când antrenam Petrolul Moinesti in liga secunda, m-a atentionat: “Vezi ca te monitorizez cu maxima atentie! Intr-o buna zi tu vei fi antrenorul Bacaului”. In perioada respectiva, sa antrenezi pe FCM Bacau era un vis. Si nu doar pentru antrenorii bacauani, dovada ca in deceniul in care echipa a fost in prima liga, pe banca sa au stat, printre altii, Florin Halagian, Vasile Simionas, Mircea Rednic, Dumitru Dumitriu, Ilie Dumitrescu sau Ionut Lupescu. In 1999, Dumitru Sechelariu m-a adus la FCM, ca “secund” al lui Florin Halagian. Cu nea’ Florin ma intelegeam foarte bine, insa destinul a facut sa lucrez cu el doar câteva luni. In August, dupa prima etapa de campionat, jucata la Brasov, Armeanul s-a certat cu conducerea clubului, si-a facut bagajele si dus a fost! Peste noapte, m-am trezit “principal” la FCM Bacau. Si – culmea – cu doar patru zile inaintea unui meci impotriva campioanei en-titre, Rapid, pregatita de Mircea Lucescu! Aveam emotii mari de tot! Norocul meu s-a numit Sechelariu. “Linisteste-te, Ghita! Daca eu am incredere in tine, tu de ce sa n-ai? Pregateste echipa cum stii tu mai bine si ai sa vezi ca nu pierdem contra Rapidului. Eu si Gica Chivorchian suntem lânga tine si te ajutam cu tot ce ai nevoie”, m-a incurajat Seche, care era pe atunci primarul Bacaului. Am debutat cu dreptul: 0-0 cu Rapid! Un egal care a valorat, pentru mine si pentru echipa, cât o victorie. Ulterior au venit si victoriile, adevaratele victorii! Cea mai frumoasa? Fara indoiala, cea realizata cu 4-2 impotriva lui Dinamo, in returul editiei 2001-2002. Cu an mai devreme, retrogradasem in B, ca urmare a unei infrângeri cu cântec, suferite acasa, contra Petrolului si, in special, a “barajului” pierdut in fata Farului Constanta. Eu plecasem de la “galben-albastri” in vara lui 2001, dar m-am intors in noiembrie, la capatul unui sir de evenimente. Eram ca si inteles cu Onestiul, insa Dumitru Sechelariu m-a rugat: “Nu semna nimic! Am nevoie de tine la echipa”. Bacaul pierduse acasa, cu 5-1 in fata Nationalului, iar esecul dusese la ruperea intelegerii cu Mircea Rednic, care parasea astfel FCM-ul dupa nici un tur de campionat. La drept vorbind, am stat in dubii atunci; nu stiam daca e bine sa preiau echipa in cursul campionatului, insa, pe de alta parte, imi doream o revansa. Sincer, nu stiam ce sa fac. Hotarâtor a fost tot Sechelariu: “Ghita, echipa asta nu poate reusi decât cu tine pe banca”. Sunt convins ca a spus-o pentru ca a crezut-o cu adevarat, dovada ca, dupa alti câtiva ani, intr-un interviu acordat Pro Sport-ului, Dumitru Sechelariu a marturisit ca “dintre toti antrenorii pe care i-a avut FCM Bacau de când am preluat eu clubului, Ghita Poenaru a fost cel mai bun”. Asadar, in noiembrie 2001, m-am intors, iar in primavara lui 2002 am fost la un pas de cupele europene, dupa o serie de cinci victorii. Am batut Petrolul la Ploiesti, cu 1-0, prin golul lui Cursaru, razbunându-ne pentru infrângerea de cu un an mai devreme. Am invins si Farul la Constanta, cu 3-2, gratie unui gol marcat de Petcu in ultimul minut, platind cu vârf si indesat si esecul de la “baraj”. Dar, asa cum aminteam, cel mai frumos succes ramâne cel cu Dinamo. Un 4-2 de poveste, cu un stadion plin-ochi si cu “foarfeca” lui Cursaru intrând in istorie si in videoteca CNN-ului. Dupa acel meci, am urcat la tribuna oficiala, unde Dumitru Sechelariu m-a asteptat cu bratele deschise si cu o expresie pe care am sa o tin minte cât voi trai: “S-a intors baiatul acasa!”. La drept vorbind, eu am plecat de acasa, adica de la FCM Bacau de trei ori. Si tot de trei ori m-am intors. Ultima data, intre turul si returul lui 2008- 2009. Echipa era in coada clasamentului ligii secunde si, dupa un retur de senzatie, am terminat pe 3 in clasamentul primaverii, fiind devansati doar de Ceahlaul si de Ploiesti, care au si promovat in Liga l. Mi-as fi dorit sa o antrenez din nou pe FCM Bacau in prima liga, dar un concurs de imprejurari nefavorabile, culminate cu o retrogradare la masa verde, au facut ca eu si FCM-ul sa o luam de jos, din divizia C in vara lui 2010. In acel sezon 2010 -2011 in care a promovat fara infrângere, devansând Sport Clubul, FCM Bacau a beneficiat de conditii de pregatire excelente. “Vreau sa uitati ca jucati in liga a treia! Am sa fac tot posibilul ca sa va simtiti ca in prima liga”, ne-a spus la inceputul sezonului Dumitru Sechelariu si asa a fost. Omul caruia ii datorez sansa de a antrena in Liga l s-a tinut de cuvânt. Pentru ca si el era de Liga l.
Gheorghe Poenaru
