S-a întâmplat să mă trezesc cu mult înaintea zorilor, dorindu-mi din răsputeri ca totul să nu fi fost decât un vis urât. Totul: și pânza de păianjen a noului Coronavirus și vestea-giulgiu despre moartea lui Ovidiu Pauliuc. În zadar; totul continuă: cu Covidu, fără de Ovidiu… Cu pas și suflet greoi m-am îndreptat spre sufragerie și, amintindu-mi de un obicei nătâng din prima tinerețe, am fost tentat să iau din bibliotecă o carte – orice carte – și, deschizând-o la întâmplare, să citesc prima frază care-mi cade sub ochi ca fiind un mesaj, un semn de la Ovidiu. Am renunțat, deschizând în schimb televizorul. Și, vă jur pe ochii mei, mesajul era acolo! La pagina 165 a teletextului celor de la RAI 1. Spunea că „Astronomy and Astrophysics” a publicat prima imagine reală a unei găuri negre, surprinsă cu ajutorul Telescopului Event Horizon. Iar dacă nici ăsta nu-i un semn…
Ovidiu Pauliuc a iubit deopotrivă astronomia și fotografia. Știa câte-n lună și-n stele despre Univers. Și obișnuia să fotografieze cu un ochi iscusit lumea pe care, atunci când nu o străbătea cu picioru-i beteag, o privea cu drag de la înălțimea „penthouse”-ului său din Cornișa. Chiar în clipele acestea privesc îndelung o fotografie. Nu una făcută de Ovidiu, ci una făcută lui Ovidiu de prietenul nostru comun, profesorul Lucian Șerban. De undeva, din fața Prefecturii, Dudu îmi face cu mâna, iar eu îmi amintesc cât de mult îi plăceau Rădăuțiul și Bucovina, Crăciunul și mirosul de brad, Rammstein și Metallica, Dinamo și naționala Germaniei. Și nu pot uita cum ura bolile și spitalul, spitalul și bolile…
Ovidiu Pauliuc a fost un om bun ca pâinea caldă. Un prieten adevărat, un soț atent și iubitor și un unchi nepereche pentru cele două nepoate ale sale. Dar ar fi nedrept și restrictiv dacă nu aș scrie, tare și apăsat, că Ovidiu Pauliuc a fost, mai ales, un gazetar de clasă. Fraze precum „fabrica de bunătățuri Pauliuc a început să duduie din nou” par ieșite din lampa lui Aladin. Săptămâna trecută, s-a stins un alt jurnalist cu har: florentinul Alessandro Rialti. Confratele și concitadinul său, Benedetto Ferrara i-a închinat un text emoționant, cu titlul „Unul dintre noi”. Împrumut acest titlu și, la ceas greu, de despărțire, i-l ofer jurnalistului Ovidiu Pauliuc, spunându-i: adio, prieten drag, ai fost și vei rămâne unul de-al nostru!
