Blocuri scorojite, spatii verzi in paragina, cu pamant batatorit si smocuri de buruieni, garduri vii rupte si neingrijite. Astfel se infatiseaza cartierele orasului la inceput de primavara. Locatarii bodoganesc, cel mult, la adresa vecinilor, a asociatiei de proprietari si a primariei, care nu se ingrijesc de spatiile verzi. Sunt insa si exceptii, zone in care exista o adevarata concurenta intre blocuria pentru cea mai ingrijita gradina.
Pe Aleea Parcului, inca mai rezista traditia gradinilor frumoase. Sotii Balta au 75 de ani si de o jumatate de veac locuiesc aici. Cand se construia in zona, in anii „50, cei care aveau aprobare pentru locuinta au fost chemati sa lucreze pe santier. „Abia asteptam sa ne mutam, asa ca nu ni s-a parut ceva anormal, povesteste Gheorghe Balta. Dupa serviciu, veneam aici si lucram cot la cot cu muncitorii: caram molozul, ridicam tocurile, usile, ferestrele.” Au lucrat la aceste blocuri, dar cand si-au ales apartamentul nu a contat configuratia acestuia, ci gradina. „Pusesem ochii pe acest spatiu, asa ca imi doream tare mult sa obtin apartamentul de la parter, cu balconul spre gradina. Am reusit sa il obtin.” Gradina nu le-a adus sotilor Balta niciun castig material, dar le-a alinat sufletul ars de dorul casei parintesti. „Eu sunt din judetul Botosani, sotul, din Vaslui, povesteste Profira Balta. Ne-am cunoscut la fabrica, la aProletarula. Am fost dezradacinati, dupa cum erau vremurile, dar ne-am aprinsa aici, pe Aleea Parcului. Ingrijim un petec de pamant si ne aducem aminte de copilarie. Acasa, la Botosani, aveam gradina speciala pentru flori, separata de cea pentru legume, livada cu pomi. Aici, am impartit pamantul sa incapa de toate.” Ciresii, prunii, merii, visinii au si ei o jumatate de secol. Inca mai rodesc. Printre ei, multime de flori. Din primavara, pana tarziu in toamna, gradina blocului este o incantare. Cativa butuci de vie, cu narcise printre ei, fac o bolta frumoasa. Desi trudesc in fiecare zi cu grebla si sapa, sotii Balta nu se simt stapani. De aceea, portita este deschisa oricui doreste sa stea la masa, sub umbrar. „Si cand aveam serviciu imi petreceam dupa-amiezile in gradina, isi aminteste Gheorghe Balta. Daca e nevoie matur si pe alee, trec si peste drum, langa gardul parcului. Unii rad de mine. Spun ca fac treaba primariei, dar eu nu suport sa stau cu mainile in san (sotia rade: „Nu are rabdare nici sa i se aseze mancarea”). Acum rar vad sa iasa lumea la curatenie in jurul blocurilor. Toti asteapta sa vina primaria sa stranga frunzele, sa tunda iarba, sa puna flori”. De-a lungul timpului, sotii Balta au ajuns experti in gradinarit, dar si in plante medicinale. Cu pretul de acum al medicamentelor, apeleaza tot mai des la musetelul si rostopasca de sub balcon. Din cand in cand isi gasesc gradina vandalizata si li se rupe sufletul. Dar o iau de la capat, cu rabdare si dragoste pentru frumos, asa cum fac de 50 de primaveri.
Doina Mincu
