Imi amintesc ca, prin anii ’90, obisnuiam sa pun un ban deoparte, asa, pentru zile mai putin bune. Era un curent printre români, care se pastra viu, in virtutea educatiei primite inainte de ’89, când vorba aceea: „azi la CEC 1 leu depui, mâine, el va scoate pui”.
Era un slogan, pe atunci, pe care il citeai/auzeai destul de des, la fel ca si cel care te indemna sa consumi peste si…numai peste, de se ajunsese sa se valorifice prin galantare pâna si … tacâmul de peste (de fapt, oase mari de peste pe care, eventual, mai gaseai si ceva carnita). In fine, sa revenim la economisire si banci, caci despre asta vreau sa vorbesc.
Ei bine, in debutul democratiei, cam toate bancile comerciale câte au fost au gasit, la noi, raiul…plin cu fraieri si bani. S-a mizat foarte mult pe saracia in care au fost tinuti românii pâna la revolutie.
Când a dat de libertate, lumea s-a inghesuit, ca gloaba, la tot ce vestea un mic profit. Asa s-au nascut marile tepe gen Credit Bank a interlopului Gigi Kent, v-amintiti, prima banca falimentara de dupa ’90, sau Banca Albina ori Bancorex, zdruncinata de cel mai puternic „seism” bancar, cu pagube la stat de 600 de milioane de dolari si 9.846 miliarde de lei vechi. Lor li s-au alaturat, cu succes la public, si Banca Columna, Bankoop, Banca Internationala a Religiilor, Dacia Felix, Banca Turco-Româna, Banca Româna de Scont, Nova Bank, in fine, toate au fost ridicate pentru a fi darâmate.
Au fost un dezastru pe linie, reflectat, din pacate, in buzunarele oamenilor si ale generosului stat, in egala masura. Nu mai vorbesc despre Caritas, SAFI sau FNI. Astazi, lucrurile poate nu se petrec aidoma anilor ’90, in sensul ca nu se mai dau aprobari pentru constituirea de banci, asa, ca la piata.
In schimb, institutiile bancare tot isi fac de cap, e drept, in mod aproape legal, mizând pe prostia sau neglijenta oamenilor care nu citesc mereu, buche cu buche, ce sta scris mic in contracte. Altfel, nu s-ar mai intâmpla sa iei mai putini bani peste un an, decât ai depus, initial, in cont.
Sau sa ajungi prin instante pentru clauzele abuzive instituite de banci in contracte, a comisioanelor sau dobânzilor care au crescut exponential ori s-au majorat unilateral.
Din când in când, mai intervine si Protectia Consumatorilor, dar care nu face mereu lumina, date fiind increngaturile dosarelor si lipsa unor specialisti care sa se priceapa si, in plus, sa doreasca sa faca dreptate. Asa ca, de orice partea a sforii te vei afla, deponent sau imprumutat, tot ai de pierdut.
Astazi, banul nu mai scoate pui, ci vampiri sau chupacabras.
