Inundatiile au lovit din nou judetul Bacau. Ca un blestem. De vineri noaptea e stare de alerta. Comuna Saucesti a fost mancata incet, dar sigur de ape. Au patruns prin digul de nisip si au revarsat peste perna pneumatica montata in calea lor. Siretul a navalit in curtile oamenilor, in case si in sufletele parca blestemate. In acelasi loc ca in urma cu trei ani.
Punctul nevralgic din intreg judetul a fost comuna Saucesti. Siretul ameninta mai ales satele Schineni si Saucesti. De vineri noaptea e stare de alerta si cod rosu hidrologic. Ploile abundente in amonte au umflat Siretul care se revarsa amenintator peste Bacau. A muscat cu furie din dig, a navalit peste case, a inundat hectare intregi de culturi, a inecat in amar sufletele, mereu incercate de ape, ale celor din Saucesti.
A venit prapadul. Incet, dar sigur
Ora 18.00. Duminica dupa-amiaza. Pompierii, jandarmii, oamenii satului, voluntarii de la Comitetul pentru Situatii de Urgenta, toata suflarea comunei Saucesti e concentrata asupra digului. Apa a rupt digul vechi, iar un altul nou e ridicat din saci cu nisip, peste 30.000, si dintr-o perna imenda gonflabila umpluta cu apa. Cu apa din Siretul ce se ridica vazand cu ochii. Canalul de fuga din lunca Siretului, pana mai ieri secat si plin de buruieni, e plin de apa. Campurile, la fel. Pe soseaua uscata navalesc si acolo apele in siroaie amenintatoare. „Vine prapadul!”, striga oamenii. „Ne ia din nou apa!”. Cu totii retraiesc clipele de groaza din 2005. Si atunci Siretul a navalit peste ei cu 1.900 mc/secunda. Acum, cota e deja de 1.800. Si e doar inceputul.
aPana-n noapte vom fi gata cu totii”
Prin sat e agitatie. Oamenii, pe biciclete, pe jos, in carute, patruleaza intreaga zona pentru a urmari Siretul. Raul Siret, blestemul lor. Afara incepe sa ploua torential. „E blestemul nostru. Apa si Siretul. Ploua la noi, apa vine peste noi. Ploua in alta parte si apa vine tot peste noi”, se plange nea Cadar Neculai, care a presimtit ca „treaba nu-i buna”. Ora 20.00. Avertizarea de viitura ingrozeste. Cam dupa doua ore se astepta unda puhoi din amonte. „Atunci e gata. Pana la ora zece”n noapte vom fi gata cu totii”. Zeci, sute poate, de maini cara continuu saci grei cu nisip. Panica si disperare. Prin case, femeile incep sa-si stranga la repezeala lucrurile. Urca hainele in pod, televizorul, pun dulapurile pe scaune mari, scot covoarele in curte, isi suna rudele. „Am fost la soacra-mea. Am vazut la televizor ce vine din nordul tarii. Am urcat toate in pod, i-am dus vacile peste camp, la neamuri, am inchis gainile in cotet mai sus, si acum asteptam…”, spune si Costica de-a lui Vantu, de pe bicicleta. Claxoanele masinilor asurzesc. Fiecare incearca sa-si adaposteasca agoniseala de-o viata de furia apelor. Ochii tuturor sunt indreptati continuu doar catre Siret. Incep sa apara si autoritatile, specialistii de la Ape iau raportarile din teren la fiecare ora, pompierii sunt in continuare solidari cu localnicii. Afara ploua continuu, iar norii plumburii se dezlantuie din ce in ce mai tare.
In asteptare
Debitul raului creste. La fel creste si panica. Este ora 22.00. Fiecare clipa e una de cosmar, iar secundele trec greu. Se transforma in minute. Minutele in ore. In ore lungi de asteptare si de disperare. Informatiile celor de la Ape sunt sumbre: cotele vor creste progresiv, pana dimineata. Se face un mic inventar al caselor, al bolnavilor, e chemat preotul satului, medicul de familie. Sunt 10 bolnavi netransportabili in casele de pe malul Siretului. Alte 9 locuinte ridicate din lut sunt primele care vor cadea. Sacii cu nisip nu mai fac fata. Siretul rupe digul intr-un loc. La nici jumatate de ora in altul. Soseaua din mijlocul satului Schineni e deja inundata. Apa a rupt tot in cale si a trecut dincolo, peste culturi. Un alt suvoi ameninta locuintele.
Alarma clopotelor
Disperare. Panica. Frica. Groaza. Vuietul Siretului striga in intuneric. E trecut de miezul noptii. Apa mai musca cu putere o data si inca o data din dig. Se da ordin. „Evacuarea caselor”, striga in megafon un politist. Anuntul catre intreaga vale e dat de clopote. Din biserica satului glasul surd al clopotelor asurzeste si ingrozeste in aceasli timp intreaga suflare. Oamenii incep sa iasa rand pe rand din case. Mai intai intrebatori, apoi speriati. „Gata. Pana aici a fost. Ne evacueaza pe toti. S-a dat alarma. Vine puhoiul”, tipa disperata Ioana Sascau. Agitatie peste tot, zarva. Clipe de cosmar. In megafon lumea e anuntata sa se adune pe terenul de sport din fata casei lui Mihai Prajisteanu, iar animalele sa fie transportate in staulele targului, de langa scoala. „Nu intrati in panica, se aude vocea megafonului printre zgomotele invioratoare ale clopotelor care parca nu mai contenesc. Este o evacuare preventiva….” Siretul inainteaza. Incet, dar sigur.
Mai intai animalele si apoi viata
Stefan Simion iese pe poarta doar in pantaloni si o camasa. E descult. Trage nervos de hamul de care e legata vaca. In poarta il asteapta o caruta in care stau inghesuiti vreo trei pusti si doua batrane. Ploua continuu, hainele sunt ude si lipite de corp. „Ia de aici vaca si du-o la targ. Trebuie sa scot si vitelul si sa dezleg cainii sa nu moara inecati cu lantul de gat”, striga. Talpile lui se afunda in noroiul gros din curte. Alaturi, sotii Sascau isi aduna ultimele puteri si se afunda in grajd. Au colo doua vaci, trei vitei si vreo patru porci. Gainile le-a incuiat intr-o cutie de sarma pe care au ridicat-o pe prispa. Beciul le e plin de apa, curtea, la fel. „Nu mai putem. E mai rau ca acum trei ani. Atunci apa abia a intrat in curte. Acum ne-a luat din toate partile”, se vaita femeia in timp ce isi ajuta sotul sa lege capul unei vaci cu o funie trasa din gard. Mai jos, patru jandarmi o ajuta pe tanti Ileana, o femeie trecuta de 80 de ani, sa urce un porc intr-o dubita. Omul ei goneste prin curtea inecata in intuneric si in ape pentru a strange puii de la gaina. Sunt sleiti de putere cu totii, nu mai au nicio vlaga. „Asta ne trebuia noua acum, la etatea noastra. Sa sune alarma si sa evacuam casa ca pe timpul razboiului. Sa iesim din ograda numai cu ce avem pe noi…”, mai spune femeia cu glasul topit. Frica si deznadejde. Teama, disperare, refugiu.
Invinsi de Siret
La intersectia strazii cu drumul comunal intr-un autobuz si intr-o duba de armata urca incet oamenii satului. Mai intai batranii, apoi copiii si femeile. Au pe ei doar cateva haine si doua-trei sacose. „Ni s-a spus sa ne luam actele si sa iesim. Nu avem ce face. Cu Siretul nu te poti lupta. Am pierdut lupta. Gata. De acum numai Dumnezeu va avea grija de noi”, imi spune speriata Ileaga a lui Gogu. Localnicii sunt dusi in caminul cultural si in incinta scolii din comuna. Au acolo saltele, paturi, o lingura de mancare si apa, aduse de jandarmi si pompieri. Barbatii inca nu renunta si raman in case. Politia cutreiera satul si intra in fiecare gospodarie. Nu este lasat niciun om in locuinta. Bolnavii sunt transportati cu doua Salvari direct la spitalul din Bacau. Starea de urgenta se mentine. Noaptea e grea, sufletele tuturor sunt sleite. La patru dimineata Siretul invinge. Intra cu furie peste intregul sat, inunda nemilos curtile si casele. E amenintat si satul Saucesti.
A doua zi
Ora 11.00. Luni. Soare arzator sus, apa involburata peste tot, jos. Oamenii au ochii obositi, barbatii sunt nebarbieriti si ciufuliti, picioarele le sunt adancite in cizme de cauciuc. Panica inca se simte peste tot, desi satenii par resemnati in fata naturii. Siretul a atins deja cota de 2.400 mc/secunda, iar peste noapte se asteapta o noua unda care va atinge 2.600 de mc/sec. Liniste sinistra, asteptare si disperare. Mai mult de jumatate din satul Schineni e inundat, iar apele deja au navalit si in case. La porti stau ingamaditi saci cu nisip, covoare si paturi. In zadar. In alte curti portile sunt deschise larg pentru a lasa suvoiul sa treaca direct in gradini. Apa matura nervos florile, rosiile, porumbul, fasolea, intreaga gradina. Jandarmii patruleaza zona, cara cisternele cu apa, pompierii ridica un nou dig peste canalul de fuga. Pe pod oamenii se uita speriati cum Siretul creste. Starea de panica s-a intins pe parcursul intregii zile. Santurile din fata caselor sunt pline cu apa. Codul rosu e mentinut pana marti la ora 16.00. „Si mai vine un puhoi. Inca nu-i gata. La ora 13.00 se asteapta o alta viitura. Suntem terminati”, spun oamenii intre ei. Fiecare isi descarca sufletul amar unul altuia. Fiecare se intreaba ce va urma. Fiecare vrea sa stie daca locuinta lui, gospodaria lui mai are vreo sansa de a fi salvata. Seara, in jur de ora 20.00 s-a dat un nou ordin de evacuare. De data aceasta nu mai era preventiva! Siretul a inghitit Schineniul si ameninta Saucestiul. Peste 600 de oameni sunt scosi din casa fortat. Nu se stie cand isi vor revedea gopodariile sau daca le vor mai gasi intregi. Urmeza o noua noapte de cosmar. O noapte plina amenintata de furia blestemata a Siretului. Scris de Roxana Neagu
