Bagati la apa

Autoritatile au uitat ce s-a intamplat in 2005, cand jumatate din judet, inclusiv municipiul Bacau, intrasera la apa. S-au dat niste fonduri guvernamentale de urgenta si de atunci s-a instaurat o dulce uitare. Pana acum, cand mama natura s-a sucarit din nou pe progeniturile care nu stiu altceva decat sa polueze si sa defriseze. Si, pentru a ne aduce aminte cine-i seful, un nou val de puhoaie a lovit intreaga tara. Autoritatile, de la cel mai mare la cel mai mic, se rezuma la declaratii principiale, iar presedintele, premierul si toata sleahta de ministri au reluat turul localitatilor afectate de inundatii dupa modelul de acum trei ani. In 2005, sute de miliarde au fost alocate pentru diguri, poduri si alte asemenea lucrari care sa asigure securitatea cetatenilor din zonele cu risc ridicat. Nu s-a facut mai nimic, banii au plecat pe apa Sambetei, ministrii si alte neamuri de autoritati s-au tot schimbat in posturi. Iar belelele le au de tras tot bietii oameni ale caror gospodarii au avut din nou de indurat metehnele naturii. Defrisarile masive despre care nu se mai spune o vorba, lucrarile facute de mantuiala pe bani grei, toate si-au spus cuvantul. In fata apelor nu poate sta nimeni, iar daca nu exista o minima punere in practica a vechii vorbe cum ca &quotmai bine sa previi decat sa combati&quot, atunci efectele au toate sansele sa fie dezastruoase. Nu stiu cu ce-i poate incalzi pe bietii oameni care si-au vazut munca de o viata astupata de noroaie o vizita a vreunui oficial de la Bucuresti sau de aiurea. Apele vin si pleaca, necajitii raman cu ponoasele. Va urma o noua runda de impartire partinitoare a ajutoarelor, vor fi din nou refacute niste diguri de doi lei… Si din nou se vor ridica rugi aprinse catre Sfantul Ilie ca sa mai mearga si pe la altii. Nepregatiti am fost in 2005, la fel suntem si acum. In fata puhoaielor, politicienii si functionarii publici ar trebui sa invete asta, nu se poate cu vorbe. Din nefericire, vorbele sunt aproape tot ce au de oferit electoratului. Numai ca la toamna se va vedea cat si cum vorba lunga e saracia omului…Scris de Emilian Berceanu