Povesteam saptamâna trecuta cum s-a „mobilizat” Florin Lozinca, dar si familia lui, pentru a urca pe podiumul premiantilor, in competitiile nationale si internationale la pescuit sportiv.
Vorbeam despre spiritul de combativitate, despre pasiune si exercitiu. Participarea la un concurs presupune insa, neaparat, un minim de dotare si o sursa de finantare. Daca pornesti de la zero, investitiile facute in lansete, vergi, mulinete si cele-l-alte accesorii, sunt de durata si isi scot banii. Bine intretinute sculele rezista in timp. Am sa dau drept exemplu concursul pe cel care-l va organiza Florin, la sfârsitul lunii mai, „Cupa FISH PRO”, pe lacul de la Sarulesti, in apropiere de Bucuresti.
Iata cam in ce ar consta necesarul pentru un incepator:
1- Taxa de participare. Copiii pâna in 10 ani nu o platesc. Tinerii pâna la 15 ani dau 100 lei. Diferenta pâna la majorat si doamnele, 175 lei. Adultii… 250 lei.
2- Transportul pâna la locatie.
3- Nada si momeala, 100-150 lei sau mai mult, in functie de ambitie.
4- Dotare, 2 vergi a 200 lei bucata, plute, cârlige, plumbi, inca 50lei.
5- Costuri pentru cazare si masa.
Participarea la o finala pe tara incumba o mai mare implicare. Lucrurile se schimba. E vorba de performanta. De regula, concursurile dureaza trei zile, in manse de 4 ore. Ne referim aici doar la pescuitul stationar. Sunt competitii care se desfasoara si noaptea, altele din ambarcatiuni, la rapitor, cu momeli artificiale. Un mare avânt in ultimii ani a luat-o pescuitul la feeder, implicit concursurile organizate pentru acest gen. Noi ii spunem „fider”, denumirea venind de undeva din domeniul energetic, fara nicio legatura bineinteles cu apa si pestele ci doar cu montura, si care presupune o conexiune in retea. Hotii de curent spun ca „se-nteapa”. Fiderul e de fapt un cosulet din metal, sârma, plastic, prins de un tubulet care culiseaza pâna in apropierea cârligului. Este umplut cu nada, si, odata aruncat, tine locul plumbului de lest.
Microbul si performanta
Intram in lumea profesionistilor. Un sport care necesita timp liber dar si bani. Am cunoscut acum cinci ani la Horgesti, pe timpul unui Campionat national la crap, un profesionist veritabil. Avea aproape 60 de ani. Era din Harghita. Prindea podiumul si din asta traia. Avea sponsorizari de la firmele care promoveaza articole de pescuit. Studia locul, experimenta, testa monturi, nade, boiliesuri. Si prindea. Era invidiat de multi de pe balta. Ca sa ajungi reprezentantul unor firme de prestigiu, sa faci teste si sa fii si platit, trebuie sa fii AS. Cam ca la Formula I
S-o luam iar cu minimul necesar:
1- O saptamâna de antrenament inainte, in locul unde se desfasoara concursul. Daca vrei sa devii campion mergi si o luna.
2- Taxa de participare nu include facilitatile pe care le ai acasa, asa ca ia cu tine tot ce ai nevoie, mai ales daca treci granita.
3- Bani de drum, masa si cazare
4- Nada si momeala, mai multe tipuri, sa ai cu ce testa, cel putin de 200 lei pe zi. In preajma concursului ai grija sa primesti prin colet ingredientele proaspete. Echipa care te sprijina va fi in permanenta legatura cu tine. La unele competitii, cantitatea de nada care se arunca pe timpul unei manse este limitata la 10-15 litri. Nu se masoara in Kg ci in functie de marimea vasului in care o tii.
5- Rubesiana de 13 m este obligatorie, pret de pornire 2500 lei, pâna la… cât te tine punga.
6- 4-6 lansete cu mulinete, 150 euro bucata, deci inca 900 euro
7- Scaunul de pescuit, intre 300 si 1000 euro.
8- Macar un set de ”arborel”, (cataveici, cinci undite cu marimi de la 2 la 4,5 m), 150 euro.
9- Un asistent pe care il platesti, il cazezi. Poate fi si din familie. Rolul lui este foarte important. Nu intervine sa pescuiasca. Te ajuta cu nada, monturile. El vede din spate tot ce se intâmpla pe balta. Curentul apei, directia vântului. Cine prinde mai mult, ce, la ce da, cât are unda, ce pluta foloseste si iti comunica tie, pentru a te adapta tot timpul si a tine pasul. E destul sa intre soarele printre nori si pestele coboara sau urca 10 cm in apa, exact unde nu ai tu cârligul.
Lupta de final la pescuitul stationar se da la pestii mici. Orice amanunt poate face diferenta. La cântar intra toate speciile, inafara de rapitori. Diferenta in clasament, când se prind sute de kg, tine de câteva zeci de grame. „Nu exista lacuri si nici locuri trase la sorti, bune sau rele. Sansa sau nesansa. Exista perseverenta. La orice concurs inveti tragând cu ochiul la celalti si invatând din propriile greseli.” Este concluzia pe care a tras-o Florin Lozinca.
Asa ca bani in tolba si fir intins!… va urez eu.
