O hotărâre pronunțată pe 16 iulie 2026 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), cunoscută sub denumirea „Lin II”, a deschis una dintre cele mai importante dezbateri juridice din România din ultimii ani. Miza nu este doar tehnică, ci privește modul în care sunt judecate anumite dosare penale privind fraudele cu fonduri europene și raportul dintre dreptul european și Constituția României.
Într-o amplă analiză publicată de Mihai Adrian Hotca și Norel Neagu pe Juridice.ro, cei doi juriști susțin că hotărârea ridică numeroase probleme de aplicare și ar putea genera practică neunitară în instanțele române.
Ce a decis CJUE?
Pe scurt, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit două lucruri importante.
Primul este că o fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene este considerată „gravă” atunci când valoarea totală a operațiunii frauduloase depășește 50.000 de euro, indiferent cât din acea sumă reprezintă efectiv prejudiciul adus bugetului UE.
Al doilea aspect privește celebra problemă a prescripției răspunderii penale.
CJUE spune că hotărârile definitive prin care dosarele au fost închise ca urmare a intervenirii prescripției nu trebuie redeschise. În schimb, pentru procesele care sunt încă pe rolul instanțelor, standardul românesc privind aplicarea legii penale mai favorabile nu mai poate fi folosit în anumite cauze care privesc fraude grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
De ce este hotărârea controversată?
Potrivit autorilor studiului, problema nu este atât soluția în sine, cât argumentele pe care aceasta se bazează.
Ei susțin că CJUE pornește de la ideea că standardul românesc privind aplicarea legii penale mai favorabile derivă dintr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În opinia lor, această premisă este greșită.
Hotca și Neagu arată că principiul lex mitior (legea penală mai favorabilă) este consacrat direct în Constituția României și în Codul penal, nefiind creat de jurisprudența instanței supreme. Cu alte cuvinte, este o garanție constituțională, nu doar o interpretare judiciară.
Se poate ajunge la tratamente diferite pentru persoane aflate în situații similare?
Autorii atrag atenția asupra unui posibil efect practic.
Două persoane care au comis fapte similare în aceeași perioadă ar putea avea rezultate complet diferite doar pentru că una dintre cauze a fost soluționată definitiv înainte de hotărârea CJUE, iar cealaltă este încă în curs de judecată.
Mai mult, aceeași regulă ar putea fi aplicată diferit în funcție de natura prejudiciului: dacă sunt afectate fondurile Uniunii Europene sau doar bugetul statului român. În opinia celor doi juriști, această diferențiere ridică întrebări privind respectarea principiului egalității în fața legii.
Raportul dintre dreptul european și Constituția României
Un alt punct sensibil îl reprezintă relația dintre dreptul Uniunii Europene și identitatea constituțională a statelor membre.
Hotca și Neagu susțin că Hotărârea Lin II nu răspunde suficient la întrebarea dacă poate fi înlăturată aplicarea unui principiu prevăzut expres de Constituția României.
Autorii invocă atât jurisprudența Curții Constituționale a României, cât și dispoziții din tratatele europene și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, argumentând că protecția drepturilor fundamentale și identitatea constituțională trebuie avute în vedere atunci când se aplică principiul supremației dreptului european.
Ce urmează?
Hotărârea Lin II nu închide dezbaterea, ci, dimpotrivă, pare să o amplifice.
Potrivit autorilor, instanțele române vor trebui să decidă cum aplică această jurisprudență în dosarele aflate pe rol, iar discuțiile privind limitele supremației dreptului Uniunii Europene și protecția principiilor constituționale românești sunt departe de a se fi încheiat.
