Vineri, 20 februarie, veteranul atletismului băcăuan împlinește 72 de ani. Și se pregătește pentru Europenele ce vor avea loc în luna mai, în Italia, visând la Mondialele programate în august, în Coreea de Sud
Aleargă, muncește și își face planuri. Nu neapărat în ordinea asta. Dar ține la ordine. Iar faptul că își ține viața în perfectă ordine, alergând, muncind și făcându-și planuri, i-a permis, iată, să ajungă la 72 de ani (pe care-i împlinește pe data de 20 februarie), fără să-și arate deloc, dar absolut deloc vârsta. OK, uneori este nevoit să-și arate cartea de identitate; altfel, cum ai putea să crezi că omul ăsta care câștigă zeci și zeci de medalii internaționale alergând zeci și zeci de kilometri este cu adevărat un septuagenar? Martin Benchea Joca zâmbește. Și continuă să alerge. O face zilnic.
Inclusiv de ziua sa: „Nimic nu mă relaxează mai mult decât o alergare de ziua mea. O alergare pe dig pornind de aici, de la mine, din cartierul Izvoare”. De aici, din Izvoare, Martin Benchea a început să alerge pentru prima dată după împlinirea vârstei de 50 de ani. Da, da! Vorba sa: „Până la 50 de ani nu am alergat nici măcar după autobuz”.
Dar odată pus în mișcare a bătut Europa în lung și în lat, triumfând când în munții Catalunyei, când în parcurile Zagrebului, când pe stadioanele Eladei, când pe malul Mediteranei. Are peste 200 de medalii, iar ultimul titlu internațional, cel de vice-campion european Masters pe echipe la alergare montană l-a cucerit vara trecută, pe un traseu-horror de 29 de kilometri la Nicolusi, în Sicilia, în proximitatea vulcanului Etna.
„Hotârât lucru, cursa din Sicilia s-a dovedit cea mai dificilă din întreaga mea carieră”, a explicat veteranul atletismului băcăuan pregătit la CSM de Carmina Gorgan, făcând referire la specificul traseului (cenușă vulcanică împrăștiată de vântul foarte puternic), înclinația sa (până la 38 de grade), altitudinea (2450 metri) și diferențele de temperatură (jos, foarte cald, sus pe munte, frig).
Dar știți cum se spune: pofta vine mâncând. Și chiar dacă ține un regim alimentar foarte sănătos („pentru mine, nu există dar mai de preț decât sănătatea”), putem pune pariu că lui nenea Martin (sau poate că ar trebui să-i spunem Zu Martino, ca pe la Acireale, Licata ori Marsala) i s-a făcut poftă de o cassată siciliană? Ori de niște cannoli? Prin urmare, la începutul lui mai, „Forrest Gump de Bacău” va fi din nou în Sicilia. La Catania. Alergând, trei zile la rând, la Campionatul European Masters, categoria + 70 de ani. Pe 1 mai, proba de 10 kilometri, pe 2 mai ștafeta de 8 km, iar pe data de 3 semimaratonul. Efort, nu glumă, chiar dacă atletul de 72 de ani nu pare să nu-l resimtă ca atare.
„De-abia aștept să concurez din nou în Sicilia, mai ales că acum traseul va fi unul încântător, pe malul Mării Ionice. Mă voi bucura de aceste curse”, ne-a mărturisit campionul băcăuan, care și-a făcut încălzirea la Naționalele Masters Indoor de luna aceasta, de la București, unde s-a laureat vice-campion național la 1500 metri și unde a cucerit bronzul la 3000 m. Așadar, la orizont se întrevede din nou creasta de foc și gheață a Etnei. Dar nu numai!
„Visul meu cel mare este să ajung în august la Mondialele Masters din Coreea de Sud. Poate găsesc un sponsor”, a dezvăluit Martin Benchea, care a început să studieze orarul zborurilor către Seul: „Drumul durează vreo 13 ore, ar mai fi și escala, dar, din ce am văzut, prețul biletelor nu este chiar de speriat, așa că… eu sper”. Glumind puțin, nu ar fi exclus ca avionul să fie pilotat chiar de „sicilianul” nostru, în condițiile în care tensiunea sa este una de… aviator: 12/7.
„Știți care e secretul meu? Dincolo de faptul că mă duc o viață regulată și că muncesc mult, mă ajută enorm faptul că, în baza unui abonament, am inclus în programul săptămânal de pregătire ședințe la Galaxy Gym, iar tot săptămânal am program de refacere după efort la GTL Medical Clinic”, a spus Martin Benchea, care nu a uitat să precizeze și tonifiantul său numărul 1: „Familia. Am o familie superbă, iar nepoții mei îmi dau toată energia și bucuria de care am nevoie, făcându-mă să mă simt mereu tânăr”. Chiar și sau mai ales la 72 de ani.
