Știi sentimentul ăla, când mergi la supermarket și îți pui produsele în coș după care ți le scanezi singur și plătești cu cardul? Uneori e ca sentimentul ăla, că vorbești singur. Cum e vânzătorul cu care mai schimbi o vorbă, îți mai spune ce e mai proaspăt, eventual mai vorbești și de…doamna sau domnul care plătește la casa cealaltă? Mda, aia e interacțiune… Dar nu despre asta e vorba în materialul de azi, ci despre cum se vinde un pepene la piață, față în față cu producătorul.
Că doar piața „geme” de pepeni, că le-a sosit momentul. Iar pe aleea cu pepeni, din Piața Centrală, am regăsit o doamnă, care de mai bine de 20 de ani, vine vară de vară cu marfă de Cudalbi – Galați. O cunoaște toată lumea, dar preferă să nu-i dăm numele – deși am mai scris în anii trecuți, și asta pentru că sunt unii, tot de prin piață, care o invidiază. Și au și de ce. Are marfă foarte bună!
„Cei mai buni pepeni sunt aici”, spune o doamnă tânără care, stând la rând, precizează că ia pepeni de aici de câțiva ani. Unii spun că anul ăsta pepenii românești au ajuns mai târziu în piețe, lucru confirmat și de doamna de la Cudalbi, care a ajuns în piața din Bacău în urmă cu două săptămâni: „Pepenii s-au făcut mai târziu din cauza ploilor din mai, dar e un an bun. Noi nu ne plângem. Să fim sănătoși și buni de muncă”, ne spune aceasta.
Dincolo de ploile din mai, doamna din Cudalbi ne-a spus și despre inundațiile din septembrie anul trecut, care i-au cam măturat casa și tot ce avea pe terenul din jurul acesteai. Dar nu s-au plâns. Au muncit și au repus totul pe picioare. Din fericire, culturile nu au avut de suferit pentru că sunt pe dealuri. Iar anul acesta, Le-a dat Dumnezeu recoltă bună. Are o dubă plină de pepeni pe care îi vinde în … cam trei zile. Când e aproape gata, soțul doamnei mai aduce o dubă plină cu pepeni, și tot așa… până la toamnă. Sigur, unii văd doar partea frumoasă a lucrurilor. Că fac bani. Dar munca din spate nu o vede nimeni. „Nu e ușor să stai cocoșat și să aduni pepeni de pe câmp la 38 de grade”, ne spune interlocutoarea noastră amintind doar voalat că atât timp cât stă la vânzare în piață, doarme… în mașină. În rest, putem să ne gândim și noi.
Cât e prețul? Păi 4 lei kilogramul la pepene roșu și 7 lei la cel galben. Doar că doamna mai rotunjește prețul, clientul să fie mulțumit. Ba mai dă și gratis… O doamnă a întrebat cât e prețul, s-a uitat și a cântărit probabil banii din portofel. Parcă nu s-ar îndura, iar doamna din Cudalbi i-a oferit un pepene gratis… Un alt client alege un pepene mare, direct din dubă. Îl lovește cu palma și scoate zgomotul ăla de copt. Iar când precupeața înfige cuțitul să-i facă țărcușă, pepenele pârâie a supercopt, și scoate triunghiul acela de pepene de un roșu-dulce de vine să îl savurezi pe loc. Mai există și câte un fruct care nu e tocmai grozav, care a stat prin apă, dar de fiecare dată acesta este îndepărtat, sau dacă cineva a cumpărat pe neîncercate și s-a confruntat cu așa ceva, doamna din Cudalbi oferă imediat un pepene în loc, fără bani. Iar oamenii vin, cumpără, se bucură de un pepene bun și se întorc a doua zi sau în zilele următoare. Că doar acum e sezonul lor. „De atâția ani de când vin aici, în Bacău, mă cunosc cu foarte mulți oameni. Cu mulți m-am împrietenit și le cunosc toată familia, copii și nepoți”, ne-a spus în finalul întlnirii noastre doamna din Cudalbi, întâlnire care s-a soldat cu achiziționarea unui pepene mare copt, dulce și zemos. Iar mâine sau poimâni cumpăr iar. Hai la pepeni!
