Actualul ministru al Invatamântului a trimis la Senat spre aprobare Bacul “profesional”, cea mai mare aiureala pe care am putut sa o aud. Elevii sunt împartiti înca de la intrarea în liceu în destepti si mai putin destepti. Elevul trebuie sa se hotarasca înca din clasa a IX-a la care tip de bacalaureat se înscrie, cel national sau cel profesional. Cel din urma nu ofera posibilitatea de a accede la structurile de învatamânt superior, dupa afirmatiile ministrului acestia pot sa “acceseze” doar în strainatate, la munca pe santier. La nivel european se va raporta ca toata lumea scolara are bacalaureat si vom urca voios în statistici. Din start, universitatile vor ramâne fara candidati (nu asta s-a dorit?), iar eu elev nevârstnic, fara toata mintea acasa, în conditiile în care îmi revin si vreau sa fac o facultate mai târziu, la 30, 40 sau 70 de ani, nu mai pot. O asemenea masura nu a fost îndeajuns de pritocita, dezbaterea la nivel de elevi, parinti, profesori, psihologi, sociologi, bunici a fost brutal întreupta. Nimeni nu a facut simulari, nimeni nu are finalizata o cercetare profesionala, stiintifica, a caror rezultate sa ne ofere minimum de informatii privind eventualele consecinte, în plan organizatoric, structural, mental, psihologic, consecinte pe termen mediu si mai lung. Acum, toata lumea este multumita, subiectele la BAC vor fi mult mai usoare (atunci nu vad de ce se mai da acest examen), chiar mai usoare decât dificultatea lor la orele de curs. Am mai scris, o mai spun, învatamântul nostru trebuie restructurat de jos: am distrus scolile profesionale, am distrus liceele industriale. Ce am pus în loc? Un BAC profesional, care este egal cu zero.














