De la președinte, Guvern, miniștri, parlamentari, instituții ale statului, toată lumea se supune și se ocupă de prevenirea și combaterea virusului care a oprit, efectiv, lumea. O mobilizare extraordinară de forțe umane, materiale și tehnice, milioane de oameni și-au întrerupt activitatea, producția materială înregistrează scăderi alarmante, cu toate consecințele care derivă de aici. Analiștii, economiștii, statisticienii fac calcule, pe modele matematice: când se va reveni la normal! Nimeni nu poate da un răspuns.
În acest timp, suntem în pericol să uităm, să ignorăm, că ne paște și o criză alimentară, una foarte gravă, dacă nu ne îndreptăm atenția și spre armata verde, spre agricultori, care, și în aceste condiții, nu au depus cu totul armele, însă singuri și fără sprijin material din partea celor care se ocupă și răspund de treburile țării, ale lumii, au puține șanse de reușită. Nu există șomaj tehnic în agricultură, legumele și verdețurile nu așteaptă până cineva se hotărăște să ia o decizie, dacă măcar s-a gândit la ea. Arăturile, semănatul, zootehnia sunt marile priorități ale momentului, dacă nu ne trezim acum, va fi prea târziu peste o săptămână sau o lună. Și agricultura are nevoie de bani, de oameni, de semințe, combustibil, de îngrășăminte, pesticide etc. O parte importantă din producție este încă în depozite, nevândută, circuitul a fost întrerupt. O parte în programele speciale au fost anulate, banii europeni nu mai vin. Ce facem? Agricultorii știu, însă trebuie întrebați. Poate au și ei nevoie de o vorbă, de o încurajare, să vadă, să simtă că nu sunt singuri, abandonați. Criza alimentară are efecte dezastruoase pe termen scurt și mediu. Armata de pe câmp este tot în linia întâi și are nevoie de „gloanțe” pentru a înainta.
