Trăia la marginea satului, într-un bordei amenajat ca vai de lume. El și nevastă-sa nu aveau nici pământ să-l muncească, nici loc de muncă. Aveau un cal și o căruță cu care mai făcea cărăușie, atunci când nu mergeau la furat de pe tarlale sau din grădinile oamenilor. Cum puneau mâna pe ceva, a doua zi femeia era la piață, la oraș, să vândă. Nu era traiul de pe lume însă, cum-necum, din toată sărăcia lor, au pus deoparte niște bani iar bărbatul a făcut școala de șoferi. A luat permisul din prima și cu alți bani și-a cumpărat o mașină la mâna a doua.
Cu mașina a cutreierat toată țară, când rămânea fără bani, vindea mașina și târguia alta. Ce a făcut în acest turneu, nu știu, însă a primit, la un moment-dat un pont: se caută măcelari pentru Germania. A făcut un curs de câteva săptămâni și a ajuns la un abator nemțesc. Muncă pe săturate, bani cam puțini: 1400 de euro. Par mulți, dar când din banii ăștia trebuie să plăteșți și casă și masă, se duc repede.
Abatorul lucra în două schimburi, ceea ce însemna că totul se desfășura în viteză. Și cam în afară contractului. Dacă în contract se spunea că timpul pentru ascuțitul uneltelor se socotește timp de muncă, în realitate, era nevoit să facă asta în pauza de masă. A stat, s-a gândit și a aflat că la sectorul de tranșare a pulpelor de porc se plătește mai bine: 1600 de euro. A făcut cerere de transfer.
Acolo era o echipa formată numai din unguri. Se intra greu, pentru că aia nu voiau să accepte pe alții. Până la urmă ungurii și-au zis că n-o să facă mulți purici pe acolo când o să vadă cât de greu este. Numai că el a învățat repede cum se tranșează. În scurt timp le-a luat fața ungurilor cu viteza cu care “executa” pulpele de porc.
Temându-se de concurență, l-au reclamat la patron și au cerut să fie transferat. Lucru care s-a și făcut. Și-a dat, atunci, demisia. Când a fost întrebat de conducerea abatorului de ce pleacă, a răspuns că e plătit prea puțin. “Nu putem să-ți dăm mai mult”, i s-a răspuns. A plecat.
“Nu lucra nici un neamț în abatorul ăla”, povestește el. “Aproape toți lucrătorii erau români pentru că românul acceptă să muncească mult și pe bani puțini. Ascultă la mine, in scurt timp, n-o să mai muncească nici un neamț in abatoarele din Germania”. Despre condițiile de muncă? Roboți pe bandă rulantă. Trebuia să te miști cu viteză că să ții ritmul. Și să nu ți se facă rău când din pulpă țâșnea puroiul. Că erau și din astea. Se curăța zona și pulpa mergea mai departe. Și apoi carnea era exportată in țări ca România.
Acum e acasă. Nu are stare: a auzit că se pregătește deschiderea unui abator in Austria. Un singur schimb, numai români.
