Vacanță. Mare, munte, străinătățuri… Nu-i așa? Pentru unii. Mulți scriitori stau însă lipiți de condei, sfidând glasul de sirenă al provocărilor estivale. Ce proiecte pe termen scurt au unii dintre ei?… Primul în culisele căruia am dat buzna este Viorel Savin. Dramaturg, poet, romancier, eseist, publicist, om al cetății, zămislitor al unor proiecte culturale naționale care au readus altfel în sufletele noastre pe Ovidius, Nicu Enea, Alecsandri (etc.), Viorel Savin ne va oferi, către toamnă, un ,,antiroman autotelic”.
Sintagma, gravidă de problematizare, ne va arunca mentalul și inima pe jarul miraculos care dă cu tifla banalului. Poate că nu întâmplător, Viorel Savin ne va întâmpina în deschiderea volumului ,,Ca viermele în hrean” cu o minunată prolepsă. N-avem nicio șansă, se pare, de a-i ,,combate” viitorul discurs romanesc. Deja, anticipând eventualele noastre mofturi critice, ne contraargumentează elevat… Iată prolepsa…
,,Întregul construct intitulat cu nesfârșită milă față de mine, «Ca viermele în hrean», dezvoltat în trei părți egale ca importanță: «Ca viermele în hrean, Puzzle», «Ca viermele în hrean, Sorel», «Ca viermele în hrean, Addenda» – toate alcătuite din amintiri, fotografii, documente, citate sau confesiuni provocate de Note informative de un cinism zguduitor –, este traversat de mereu «aceleași personaje», aflate în febrile relații de iubire sau de ură, de colaborare sau de opoziție, de prietenie sau, din calcul, de pândă și denunț.
E lumea noastră bine cunoscută: fostă, și, aceeași și azi.
Redarea ternă a realității, nicicum coruptă de sofisticate procedee artistice, conturează proporțional cu numărul paginilor parcurse «o poveste»: povestea a zeci de mii de români prinși în malaxorul «societății narcisiac-socialiste»! – Dramatice din perspectivă existențială, elementele constitutive ale fabulei compun un TOT cu semnificații intrinseci, ca și în cazul Imploziei lui Melec; posibila sugestie de… «antiroman autotelic» nefiind în întregime hazardată.
Această carte nu mă răzbună. Nu plătește polițe, nu mă face diferit și nici nu mă reconciliază cu Securitatea, la îndemnul căreia unii dintre semenii noștri și-au dezvăluit lipsa de rușine, urdorile și toate dejecțiile bietelor lor suflete. Delatorul a fost cu mult mai scârnav și mai nociv decât ofițerul de securitate, care… era catalizatorul paranoiei de Partid; calitățile sau defectele lui făcându-l mai mult sau mai puțin om. Pe când delatorul era arghirofil, ipocrit, profitor, laș și adânc frustrat de incapacitatea de a-și îndeplini visul; era ratatul care, bolnav de neputință, ura tot ceea ce voia să fie și nu poate fi!
«Ca viermele în hrean» este mărturia unui inadaptabil. Nuanțele sfintelor porunci, impuse de politic din interes aleatoriu înainte, dar, după cum văd, și acum, prea… aduc/aduceau a imixtiune în universul meu intim, ca să le accept simplu. Așadar, dragul meu cititor, zice Viorel Savin, lectură atentă și… înverșunată!…”
Spre toamnă… Pregătiți-vă centurile de siguranță! Aventurile… viermelui în hrean sunt tulburătoare…
Ion Fercu
