Provincia are, in general, un aer de inocenta, de simplitate si in consecinta de primitivism. De cele mai multe ori, in regiunile dezvoltate, diferenta dintre centru si provincie nu o da dezvoltarea economica cat mai ales, anumite tipuri de comportament, bine clasate psihologic. Chiar daca urbea noastra are cateva calitati – pronuntabile tot pe plan material – oamenii au moduri de manifestare desfasurate in umbra tacuta a provinciei. Uneori e prostia sufocanta a unui arivism de trei parale, alterori senzatia kitsch-ului in aspecte dintre cele mai diverse. Ca la aZilele Bacaului” 2009. Mult zgomot pentru o actiune care nu a transmis nimic bacauanilor. Cateva concerte in aer liber a fost toata oferta municipalitatii din acest an. Desigur, a mai fost si un aTarg al mesterilor populari”, dar acela realizat cu importanti etnografi bacauani, in frunte cu Feodosia Rotaru. Ca de obicei, cateva expozitii discrete s-au alipit la aceste aZile ale Bacaului”, acceptate de primarie pentru a da impresia de diversitate. Un program simplificat la maximum, realizat in graba, fara aportul tuturor institutiilor care pot fi implicate in realizarea unui eveniment de acest tip, atat de asteptat de bacauani. Desi intrata in traditie, aceasta sarbatoare, ce se desfasoara in fiecare an la inceputul lunii octombrie, nu a avut stralucirea celor din anii trecuti. Bacauanii isi mai aduc si acum aminte de aZilele Bacaului” din anul 2002. Fiecare cetatean din oras, de la muncitor la profesor, de la copil la varstnic, s-a regasit atunci intr-o manifestare organizata pana in cele mai mici detalii. In 2002, administratia locala a gandit un program complex si variat si a atras, pentru reusita manifestarii, un numar foarte mare de sponsori. Tinerilor le-au fost pregatite intalniri cu scriitorii, iubitorilor de muzica, concerte de muzica simfonica si de promenda etc., pasionatilor de arta, expozitii gazduite de institutiile de cultura bacauane. Practic, tot orasul a fost conectat la sarbatoare, si nu a existat zona in care sa nu se desfasoare cate un mic spectacol. Nici cei mai ursuzi trecatori nu s-au putut abtine sa nu schiteze un exercitiu de admiratie sau sa nu zambeasca la animatiile sau la spectacolele de teatru stradale realizate in colaborare cu elevi ori tineri din cadrul unor asociatii sau fundatii. Au fost invitati sa participe la bucuria orasului chiar si copiii din asezamintele sociale, despre care autoritatile locale ori oamenii politici isi mai aduc aminte doar la sarbatorile de Craciun sau de Paste.
[ad#stire] Chiar si ziaristii s-au bucurat de aceasta sarbatoare si au uitat, pret de o zi, ca-i sunt adversari, intr-ale condeiului, primarului. Daca in anii trecuti Zilele Orasului au fost concepute ca o oda a bucuriei, captand interesul intregului judet, de la orasean la omul simplu de la tara curios de spectacol, sunet, culoare, atmosfera, anul acesta asarbatoarea”, bifata rapid si fara remuscari la capitolul realizari de catre autoritatile locale, a fost amendata de locuitorii orasului lui Bacovia care asteptau mai mult de la cei care conduc destinele urbei. O manifestare prescurtata, fara implicarea scolii, a instiutiilor de cultura, a societatilor comerciale, schitata in aceleasi tonuri de cenusiu precum era orasul de altadata evocat in poemele marelui poet bacauan.
Gabriel Pop
