Evanghelia duminicii ce urmează relatează întoarcerea misionarilor la Isus, cel care i-a trimis, întoarcere urmată de un firesc „bilanţ de activitate”. După ce Isus i-a înzestrat pe ucenicii săi cu taina cuvântului său şi cu darul de a face minuni, aceştia au plecat şi au împlinit tot ceea ce li s-a încredinţat; apoi s-au întors şi i-au povestit tot ce au făcut. Isus i-a ascultat şi s-a bucurat. Acestui moment i-ar urma un altul, de odihnă. Atâta doar că odihna binemeritată este tulburată de sosirea mulţimii, fără îndoială aceea care a auzit predica ucenicilor. Traversarea lacului de către Isus şi de către ucenicii săi în căutarea unui loc singuratic nu a reuşit să ţină mult timp mulţimea, „flămândă” de Evanghelie. Acest aflux al mulţimii va stârni în Isus o mare milă, pentru că erau ca nişte oi fără păstor.

Ucenicii veniţi la Isus n-au prezentat situaţii scrise, ci au atras după ei mulţimi de oameni dornici să-l cunoască în persoană. Orice predică rămâne zadarnică, dacă nu trezește credinciosului întâlnirea personală cu Isus şi orice ascultare a predicii rămâne zadarnică dacă omul nu porneşte în căutarea Mântuitorului aflat în acel loc retras din Taina euharistică.

O mulţime flămândă de învăţătură şi de călăuzire este ignorată de responsabilii spirituali ai vremii şi aceasta pentru că ei nu sunt animaţi de Duhul lui Dumnezeu. Ferindu-ne de orice tip de comparaţie prea rapidă, nu am putea noi oare să reflectăm asupra responsabilităţii Bisericii în faţa unei lumi în căutare de noi valori spirituale? Nu ar fi oare mai potrivit să facem un rapid examen de conştiinţă asupra vieţii şi mărturiei noastre creştine în sânul societăţii în care trăim, societate din ce în ce mai marcată nu doar de criza economică, dar mai ales de criza de valori care ar trebui să stea la baza ei? Şi astăzi mulţimile aşteaptă să întâlnească adevăraţi martori care să le călăuzească într-o lume tot mai lipsită de repere spre valorile vieţii.

Priveşte cu îndurare, Domane, la slujitorii tăi şi înmulţeşte cu bunătate asupra lor darurile harului tău, pentru ca, înflăcăraţi de speranţă, credinţă şi iubire, să străruie cu grijă pururi trează în împlinirea poruncilor tale. (LR)

Pr. Richardo-Dominic Baciu



PUBLICITATE