La 46 de ani distanta, un german din Aspeng continua sa-l aiba idol pe cel mai bun fotbalist român de la Mondialul din Mexic 1970. Luna aceasta, Hermann Lesch i-a scris lui Dembo, pe adresa vechiului sau club din Bacau.
Pentru Hermann Lesch, timpul pare sa se fi oprit in loc. In 1970. Adica in anul in care Emeric Dembrovschi a ajuns cu Bacaul in turul patru al Cupei Oraselor Târguri si a fost desemnat unul dintre cei mai buni fotbalisti ai Mondialului mexican, câstigat de Brazilia lui Pele, echipa contra careia Dembo a si marcat un gol de poveste.
De poveste este si Hermann Lesch. La 46 ani distanta de la Campionatul Mondial din Mexic, Lesch nu are ochi nici pentru Messi si nici macar pentru compatriotii sai Mario Gomez sau Thomas Muller. Idolul lui Lesch continua sa fie Emeric Dembrovschi.
Motiv pentru care, la inceputul lui martie, neamtul nostru din Asperg s-a apucat sa-i scrie o scrisoare in limba engleza celui care trebuia sa aiba statuie in Mexic:
“Draga domnule Dembrovschi, sunt un foarte mare fan al dumneavoastra si as fi foarte incântat daca ati vrea sa-mi acordati autografe pe aceste poze pe care vi le trimit eu, sotia si cei doi copii ai nostri. Totodata, va rugam sa ne trimiteti patru fotografii de-ale dumneavoastra cu autograf. Va multumim si va uram toate cele bune”.
Dupa ce a avut grija sa puna in plic si doi dolari reprezentând contravaloarea corespondentei retur -neamt pâna la capat, ce mai!- Hermann Lesch a scris pe plic numele lui Emeric Dembrovschi, cu mentiunea World Cup 1970. A notat apoi adresa Sport Clubului (Letea nr.17), ignorând faptul ca Dembo a parasit Bacaul inca din 1974, cu destinatia Timisoara.
In urma cu o saptamâna, scrisoarea a ajuns la destinatie: sediul Sport Clubului. Evident, lipsea destinatarul: Emeric Dembrovschi.
“Ne gândeam cum sa procedam pentru ca scrisoarea sa ajunga, intr-adevar, la idolul lui Hermann Lesch, când am aflat ca domnul Dembrovschi va veni in Bacau, la invitatia lui nea’ Gioni Andries”, a relatat directorul sportiv al Sport Clubului, Remus Pozânarea.
“Nimic nu este intâmplator pe lumea aceasta. Gânditi-va cum s-a brodit ca Emi Dembrovschi sa revina in Bacau exact la o saptamâna dupa ce a ajuns si scrisoarea asta”, a filozofat directorul tehnic al Sport Clubului, Ghita Poenaru.
Revenirea lui Dembo in orasul in care a cunoscut gloria fotbalistica (“cei sapte ani petrecuti in Bacau au fost cei mai frumosi din intreaga mea cariera”) a rezolvat cazul. Dembrovschi a semnat cu placere fotografiile pentru fanul sau, declarându-se miscat:
“Ma bucur sa aflu ca lumea continua sa ma aprecieze chiar si la atâtia ani de la incetarea activitatii”. Gioni Andries s-a dovedit, insa, mult mai transant: “Aceasta este inca o dovada ca fotbalul bacauan continua sa fie la mare cautare, chiar daca factorii locali nu dau doi bani pe el. Emeric Dembrovschi ar trebui sa fie cetatean de onoare al Bacaului. Alaturi de Nadia Comaneci, el a fost principalul ambasador al judetului nostru in intreaga lume in anii ’70”.
In cartea sa, “Nadia”, Ioan Chirila scria ca, dupa Olimpiada din 1976, un admirator i-a scris “Zeitei de la Montreal” folosind, in loc de adresa, urmatorul “passe-partout: “Galati,Ruminia, postas deschide!”. Postasul a deschis, iar scrisoarea a ajuns la destinatie, in Onestiul Nadiei.
Acum, Hermann Lesch i-a scris lui Emeric Dembrovschi, adaugând pe plic mentiunea World Cup 1970. In epoca internetului, timpul s-a oprit in loc. Nu si pasiunea unui fan din Germania pentru jucatorul sau preferat care, intâmplator sau nu, este cel mai bun fotbalist all-time al Bacaului.
