Sunt o femeie trecută bine de prima tinerețe, pensionară, și locuiesc vara în casa mea părintească din Bacău, într-un cartier liniștit, de obicei. Scriu această scrisoare nu pentru mine, ci pentru o problemă care s-a abătut peste curtea mea și, sincer să fiu, nu mai știu cum să o gestionez.
În ultimele săptămâni, am constatat cu uimire și apoi cu îngrijorare că s-au strâns unsprezece pisici în curtea mea. Nu sunt ale mele. Nici nu le-am chemat, nici nu le-am hrănit (la început), dar acolo s-au aciuat. Unele sunt pui, altele par deja obișnuite cu viața pe stradă. Toate aleargă, miaună, își fac nevoile pe unde apucă și deja încep să se bată între ele. Pe scurt, curtea mea s-a transformat într-un mic azil pentru pisici fără stăpân.
Vecinii mi-au spus să le castrez. Dar, mă iertați, ce treabă am eu cu ele? Eu nu le-am adus. Sunt bătrână, cu pensie mică, abia îmi duc traiul de la o lună la alta. Cum să mă apuc eu să alerg după pisici și să le duc la veterinar? Nu mai zic că nici nu am mașină.
Am întrebat în stânga și în dreapta: Cine ar trebui să se ocupe de așa ceva? Există vreo instituție în Bacău care are atribuții legale privind animalele fără stăpân? Nu cer minuni, dar măcar o soluție să nu mă trezesc la toamnă cu 22 de pisici în curte și cu sănătatea pusă în pericol. Mă gândesc și la nepoții mei – cum să-i mai primesc în vizită, când toată curtea e ocupată?
Poate că, prin intermediul ziarului dumneavoastră, va citi cineva care știe ce e de făcut. Sau poate chiar autoritățile locale vor considera de cuviință să răspundă. Eu nu vreau decât liniștea pe care o aveam și înainte.
Cu respect și speranță,
Maria G.

Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.