Oameni ai căii ferate: povestea mecanicului Constantin Roșu
Articolul „Ziua Ceferiștilor” a fost publicat în ziarul „Steagul Roșu” pe 16 februarie 1974, marcând această sărbătoare dedicată muncitorilor de la calea ferată. Reportajul recunoaștea eforturilor depuse de ceferiști pentru buna funcționare a transportului feroviar, într-un context în care modernizarea infrastructurii și tranziția de la locomotivele cu abur la cele Diesel-electrice deveneau din ce în ce mai evidente. Reportajul evidențiază nu doar realizările profesionale ale mecanicilor de locomotivă, ci și devotamentul acestora pentru meserie, sacrificiile și responsabilitățile asumate zilnic.
Aproape 70 la sută dintre mecanicii Remizei C.F.R. Bacău sunt „universali” — ne explică Constantin Roșu, care este el însuși un mecanic de locomotivă „universal“, și președintele sindicatului de aici.
„Universal“ — adică în stare să conduci orice fel de locomotivă. Cei mai tineri cunosc mai puțin locomotiva cu abur, nu au stagiul pe care cei vîrstnici au trebuit să-l facă nu din alt motiv, decit acela că abia de cîțiva ani încoace drumurile de fier ale țării sunt străbătute de locomotivele Diesel-electrice.
19 ani la calea ferată
Inițial, repartizat la Depoul C.F.R. ca meseriaș, Constantin Roșu avea să parcurgă un drum al perfecționării profesionale. După lăcătușeria mecanică făcută cu sîrguință în atelierele depoului din Bacău a urcat pentru prima dată pe locomotivă.
Își aduce aminte de vremea cînd mecanicul locomotivei îndemna cu „Dă-i cărbuni!”. Aburi, fum înecăcios, căldură, curentul marilor viteze, un cîștig de putere în brațe. Să tragi la lopată nu-i un lucru tocmai ușor.
Tînărul fochist Roșu parcurgea un stagiu, ca mulți alții, pentru care nu a făcut „nazuri” că nu poate, că nu-l menajează șeful echipajului ș.a.m.d., cum, adesea, se mai întîmplă cu cei dornici să urce degrabă la meseriile de elită ale C.F.R.-ului.
După absolvirea unei școli, ca atîtea altele care-ți permit, prin însușirea unor noi cunoștințe și pe baza experienței căpătate după ani de zile, să avansezi la o nouă treaptă, mai face un stagiu ca mecanic de manevră.
Ce făcea ? Muta vagoanele de pe o linie pe alta, bineînțeles cu folos, era trimis să aducă un convoi de la una din stațiile de prin vecinătatea Bacăului.
O întîmplare: în cursul acestui stagiu, într-una din zile i se transmite că trebuie să plece de urgență la Racova, să tracteze o garnitură. Cu puțin înainte de a intra în Bacău, la întoarcere, observă că nu mai avea decît o lopată de cărbuni în tender, pe care trebuia s-o gospodărească cu orice preț, altfel ar fi riscat să blochezelinia. Și a reușit. Asta te învață să nu risipești. Și la C.F.R- economia de combustibil este lege.
Visa mecanicul de manevră să călătorească și mai departe. Și a călătorit. Calea bătută de la Bacău la Bicaz însumează cîteva mii de kilometri. Este secția cea mai frumoasă, cea mai pitorească din raza de activitate a Remizei Bacău. Natura, lacurile care se succed ca într-o salbă, care urcă și navetiștii coboară zgomotoși sau liniștiți la Buhuși, Roznov, Săvinești, Piatra Neamț… La Bicaz ninge mai devreme decît la Bacău.
De toate își dă seama la insistențele reporterului de-a afla cum vede un mecanic de locomotivă locurile și oamenii pe lingă care trece. E adevărat, a devenit traseul, dar o obișnuință probleme ridică fiecare metru liniar, de cale ferată.
Vitezele mari cu care circulă de cînd este mecanic pe o „Diesel electrică“ îi mențin atenția ca o coardă. Celui ce conduce un tren îi revin mari responsabilități. „Condiții depline de regularitate și siguranța, circulației” — exprimă un fel de crez al ceferiștilor.
Dar mecanicul de locomotivă Constantin Roșu este și președinte de sindicat. Are timp să se ocupe deproblemele salariaților, cind rezolvă multele probleme pe care le ridică un colectiv destul de numeros ?
— Avem bani pentru construcția a 2 blocuri de locuit. Cerem, ca oricare organizație de sindicat, să ni se dea mai multe bilete de odihnă și tratament. Politica partidului nostru are permanent în vedere creșterea nivelului de viață al oamenilor muncii. Dar mai sunt încă greutăți oamenii înțeleg imensivele eforturi pe care societatea le face tocmai pentru ca noi să avem bunăstarea și civilizația urcată pe noi trepte.
— Cum se descurcă în noianul de probleme mecanicul-președinte de sindicat ?
— Încerc să mă impart ca să le fac pe toate.
